Pe drum

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Reborn and shivering
Spat out on new terrain
Unsure, unconvincing
This faint and shaky hour

Chorus:

Day one, day one
Start over again


După câteva (zeci de?) zile de alergături încoace şi încolo, de pregătit logistic excursia şi nedormit noaptea, iată-mă-s treaz la 6:30 dimineaţa, în ideea de a face bagajele şi de a pleca la ora 8:00. N-a fost chip! E prima oară când pun atâtea bagaje pe motor: cort, sac de dormit, saltea autogonflabila, trepied foto, un rucsac de 60 de litri plin de haine si acareturi, un rucsac mai mic, o trusă de prim ajutor şi… doua cutii de fier pline ochi cu scule, ceva mâncare şi alte haine şi hăinuţe.

La 7 am început încărcatul bagajelor şi abia la ora 11 fara 10 am izbutit să termin. Dacă o să dureze atâta de fiecare data, mă gândeam, păi o sa irosesc toata excursia pe operaţiunea asta… Noroc că (aşa cum am aflat mai târziu), făcutul bagajelor este ca mersul pe bicicletă: nu se uită niciodată. După aia a mers mai repede…

Prima oprire, a fost la KM55 de autostradă (ciunga noastră A2), unde m-am chinuit o jumătate de oră cu GPS-ul. Prindea semnalul, îl pierdea şi tot aşa, până mă înnebunea. Problema era de la căpăcelul de la baterie: i-am rupt un picioruş sau două şi nu mai închidea. Am rezolvat problema în faţa grădinii zoologice de la Brăila cu o baterie de rezervă care n-avea nevoie de capacel.

Tot acolo am luat şi prima masă: şniţel şi pâine, la pachet de acasă. Nu mi-era foame, aşa că m-am împrietenit cu nişte maidanezi jigăriţi, cu care am înjumătăţit mâncarea. (Cumpăr puncte de karma, o să am nevoie).

Galaţiul m-a întâmpinat  cu o rupere de nori. Nu vedeam nimic înainte, dar am mers încetişor până s-a oprit de tot ploaia. Mi-am cumpărat nişte medicamente şi 50 de parai pentru şpaga ucraineana. Eram fleaşcă şi mi-era frig. Când să ies din Galaţi spre Giurgiuleşti, am întrebat mai multe persoane pe unde să o iau. Toate mi-au indicat aceeaşi direcţie. GPS-ul nu, o ţinea morţiş s-o iau spre stânga şi recalcula, recalcula, recalcula.  

Până la urmă, am ajuns pe visul oricărui motociclist: o şină dezafectată de tramvai, piatră cubică cu gropi mari şi nisip (apropo, Galaţiul e plin de saci cu nisip din care curge… ei bine, nisip; s-au temut de viitură şi s-au pregătit temeinic). Ei, şi a dracu şină nu era nici măcar egală, era în unele locuri mai ridicată  decât în altele. Şi fix prin locurile alea am trecut eu. Bum, trosc, fleosc.

Am stat 10 minute încercând să o ridic de jos, însă fără succes. La locul crimei, un firicel de sange octanic se scurgea din preaplinul rezervorului. Reacţia oamenilor? Nici una. Într-un final, a oprit un sofer de tir, care m-a ajutat s-o ridic.

Eu n-am păţit nimic (mulţumită armurii de corp, care are şi ea o poveste a ei) poate doar orgoliul inexistent de motociclist a scazut puţin la minus 10. Eram însă ofticat, pe mine, pe drum, pe tot. Chiar din prima zi? Am oprit motorul, am scos cheia din contact şi am evaluat pagubele: cutia dreapta, rrupta, nu se mai închide. Oglinda data peste cap, semnalizarea dreapta făcută bucăţi, cu bec cu tot. O clemă de plastic de la plasa cu care acoperam bagajele, bună de coş.

După ce-am pornit, am constatat că motociclul meu era de necondus: se îndrăgostise de partea dreaptă, şi acolo ţinea morţiş să meargă, cu toate eforturile mele de a-l ţine drept. Cu transpiraţiile curgându-mi, asist neputincios la drumul care se schimbă din asfalt din nou la piatra cubică, şină, gropi nisip şi… curbă la dreapta şi la deal. Iar eu, cu mâinile într-o poziţie complet nefirească, tremur ghidonul dintr-o parte în alta, să ţin melcul pe drumul lui drept.

M-am îndreptat fără noimă, departe de drumul pietruit şi direct spre asfalt. Am văzut un semn de vulcanizare şi m-am îndreptat într-acolo, în speranţa că poate or şti oamenii un meşter c-un ciocan şi un aparat de sudură, pentru că întrebasem în prealabil şi nici urmă de service moto în Galaţi. Oamenii au fost super drăguţi şi mi-au luat furca la îndreptat. Mai mult, mi-au dat şi un bec, pe care l-au şi montat. Am dat o tura cu Melcul şi pare că e oricum, mult mai bine. Nu pe de-a-ntregul, dar e… pilotabil.

Problema rămâne cutia dreaptă, dar punctele alea de karma n-au rămas necheltuite: vulcanizarea este şi parc de dezmembrări auto şi ciocanele şi aparatele de sudură nu-s tocmai rare pe aici. Zic aici pentu că am pus cortul într-un colţ al parcului (de dezmembrări. Auto. Sper.) Am prins şi un firicel de wireless neprotejat.  Am apă (rece şi potabilă), o toaletă, doi câini cu care m-am împrietenit deja şi un paznic cu care sunt în plin proces, care mi-a dat o canuţă de corcoduşe semi-pârguite şi îmi povesteşte din viaţa lui.

Din UE in UA

Propriul Dumnezeu!

Sorry, this entry is only available in Română.

In Mother Russia!

Sorry, this entry is only available in Română.

Darth Voda

Sorry, this entry is only available in Română.

As good as it Getz

Sorry, this entry is only available in Română.

The russian lullaby

Sorry, this entry is only available in Română.

The night of the vodka devourers

Sorry, this entry is only available in Română.

A little organizing

Sorry, this entry is only available in Română.

How I got friends with Russian Mafia

Sorry, this entry is only available in Română.