Jos

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Dimineaţa a venit repede, însă. Prea repede. La 7 dimineaţa eram în picioare, luptându-mă să scap de ultimul vis apăsător, din care nu ţin minte decât că aveam o plasă la geam. Am coborât jos la motor, să îi fac o evaluare aşa, cât mă pricep eu. I-am scos capacul de plastic care acoperea pinionul, l-am urcat pe cricul central (care lasă roata spate liberă, deasupra pământului) şi l-am pornit. Săracul învârte roata, dar are un joc groaznic pinionul, deci rulmentul pe care stă axul care-l învârte trebuie să fie… nisip. Lanţul are şi el o burtă mai mare decât mine la plecare… Devine deci şi mai clar că nu pot pleca de aici călare.

Sunt mai mulţi prieteni şi apar mai multe soluţii. Cea mai bună: o dubă care să vină din ţară. E o problemă pe care nu o înţeleg, care nu-i permite să iasă din ţară, aşa că trebuie să vin până la graniţă. Merg la service-ul asistenţă rutieră şi întreb. E peste 300 de euro doar să mă ducă până la Drobeta Turnu-Severin. Enorm. Mai întreb în parcarea motelului, acum cu ceva maşini. Unul cu o pricoliţă (platformă – n.tr.) îmi cere 250 de euro. Îl sun pe George, îmi zice că are un vecin care m-ar putea ajuta, care are o ditamai maşina “de încap 3 motoare”, dar să aştept puţin. Aştept, maşina vine, măsor sumar cu un lanţ dimensiunile motorului şi… în niciun caz nu intră. Nici pe lungime, nici pe înălţime. Omul îmi zice că poate face rost de o platformă, dar mă costă 100 de euro plus 50 de euro motorina. Eu însă nu ştiu dacă vine duba, aşa că îi zic să aştepte. Mă grăbeşte: nu, acum, că dacă nu, mă duc să car altceva. Nu îmi place când sunt grăbit şi îi spun omului că revin eu c-un telefon, adică un “du-te-n p…artea ailaltă” mai elegant. La câteva minute mă sună un prieten: au găsit duba de închiriat, pentru o zi, dar pot veni să mă ia sâmbătă. Ok, ce pot să fac? Sâmbătă e foarte bine. Am doar încă 2 nopţi de petrecut în super-oraşul de 4000 de locuitori Boljovac, care nici nu e foarte arătos, între noi fie vorba…

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

În cameră, mă apucă deznădejdea… Atât de aproape eram de casă! Încă puţin, încă câteva sute de kilometri, şase sau şapte la număr… Încă 150-200 de kilometri amărâţi până la graniţă, de unde totul era mai simplu. De unde nu mai era roaming. De unde puteam vorbi şi eu româneşte. De unde puteam lăsa motorul (doar puţin, până mă întorc să-l iau) şi mă puteam sui în tren, na…

Cu o zi înainte de linia de sosire, totul se blegeşte ca un penis prost înainte de orgasm. Văd negru în faţa ochilor, parte şi datorită expresiei “ca ţiganul la mal”. Mi-e pur şi simplu ciudă, ciudă d-aia neagră şi grea, de-ţi vine să plângi de ciudă. Încep să mă gândesc: dacă veneam mai devreme, dacă nu o luam pe drumurile secundare sârbeşti, dacă nu făceam aia, poate… Dar îmi dau totuşi seama că e un raţionament păgubos, şi-l abandonez. Nu zic “aşa a fost să fie”, sună a resemnare cretină românească şi e ultimul lucru care vreau să fiu: resemnat. Prefer să fiu supărat.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Cerul e de vată murdară, dar nu plouă. E o atmosferă apăsătoare, înteţită de senzaţia de inutilitate şi de neputinţă. Melcul e trist în parcare, eu sunt trist în cameră. Se face seară, nu am mâncat nimic de dimineaţă, dar nici nu mi-e foame. Totuşi trebuie să mănânc ceva, chiar şi mecanic şi fără poftă. Iau ceva dintr-un supermarket, nici nu contează ce… Umblu pe stradă (singura din oraş) cu laptopul în mână, dând refresh la reţelele wireless. O reţea se conectează, se deschide o mică fereastră spre lume… Beau o bere rece pe treptele unei scări reci. Şi nici măcar nu-mi place berea, în general…

Înapoi în cameră, orele trec şi mai greu… După ce ai simţit gustul libertăţii supreme, să fii prins în laţ! După ce ai zburat printre nori, să te lovească un pumn de grindină-n cap şi să cazi năuc! După ce te-ai luptat cu tine pe câmpul de bătălie şi te-ai învins, să-ţi moară calul aproape de porţile cetăţii! După ce ai mâncat prăjitură, să sugi un pumn de Penicilina V! M-aş fi întors prea vanitos? M-aş fi crezut mai bun decât sunt de fapt? E o lecţie de la un Profesor care ţine la mine şi are grijă să n-o iau razna? Aşa merg lucrurile: tot ce urcă trebuie să şi coboare. D-aia în culmea fericirii stau cu inima cât un purice, pentru că ştiu ce mă aşteaptă după…

Toată lumea îmi zice, încurajator: bine că nu a fost în Norvegia sau în Alpi. Bine că eşti viu. Bine că nu ţi-ai rupt un picior. Dar acum, în momentele astea, nu pot deloc să gândesc aşa. Nu putea să fie “Bine că eşti întreg, viu şi cu motocicleta întreagă şi vie acasă!”? Ba putea. Dar uite că nu e… În loc e ciudă, e neputinţă, e inutilitate, e închisoare, e cheltuială, e incertitudine, e tristeţe, e înfrângere, e amărăciune…

Şi mai miroase şi a varză la WC.

  1. Mario MT 03

    Lasa bre … ceea ce ai facut nu poate sa iti ia nimeni. Si ai facut multe, crede-ma pe cuvant.Maine seara o sa fii acasa, si o sa mananci ciorba ‘ca la mama acasa’, si cu burta plina o sa fie mai bine. Motocicletele se mai strica, s-a stricat si a ta … nu-i bai. Se repara.
    Hai noroc si sa mai postezi o ‘Concluzie’ dupa ce ai ajuns acasa. Numai bine.

  2. pa cum domnule? tradat de melc? 🙂

Leave a Comment


NOTE - You can use these HTML tags and attributes:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>