Na, turism!

Din Austria in Slovenia trec prin Arnoldstein, nu fără să mă amuz un piculeţ de numele banalului oras austriac. (Oare numele “Arnold” are rădăcini comune cu “Orlando”, adică cavalerul Roland? O anagrama mică tot e!) Spre graniţa cu Slovenia, spre Wurzenpass, drumul pesemne inca mai poarta ranile razboiului: e plin de gropi si de plombe, iar Melcul dardaie generos din toate şurubururile. O iau spre Kranjska Gora, apoi pe un drum superb, prin munţi, spre Bovec. Drumul e îngust, are o mie şi una de serpentine in ac de par, care sunt… pietruite. Si intre pietrele caldaramului, pietricele si pietris. Asa ca merg cu bagare de seama si cu bagare de morcov, transpir sute de grame de apa, dar pana la urma razbesc si ajung pe plat, in localitatea Trenta. Se insereaza, sunt obosit, aceeasi poveste, trebuie sa pun cortul. Scanez dupa un loc in salbaticie, dar nici unul nu-mi face cu ochiul. Cand eram cat pe ce sa ma dau batut, hop si campingul primitor!

Se lasa noaptea, sunt intre munti, intr-un fel de vale-caldare, nu e niciun pic de poluare fotonica (si nici fonica, aproape ca auzi zgomotul picioarelor frecate de muscă), aşa că cerul e negru-curat. Pot să mă holbez până în fundul Caii Lactee… Pentru un om care stă la ţară poate nu e mare lucru, dar pentru un om care stă la oraş şi abia zăreşte Steaua Polara prin băşinile plumburii ale maşinilor (şi, eh… ale motocicletelor) e ceva deosebit! Îmi aduc aminte de cerurile văzute când eram mai tinerel, lipit de pământ, pe-o movilă mai înaltă, fără nimic în jur: puteam să jur că pluteam printre stele. Şi, într-un fel, poate aşa şi era…

A doua zi de dimineaţă îmi ţesal calul, curăţându-i şi gresându-i generos lanţul. Mă urnesc cu greu din campingul cu net gratis, dar o fac până la urmă. Pe drum, dau de un semn cu “Jama – Grotto – Cave” şi pentru că-s un mare fan al găurilor, cavitaţiilor, invaginaţiilor, concavităţilor şi bortelor de tot felul, decid să-l urmez. Nu departe de el, un semn cu camping, aşa că întâi pun tabăra (în viteză, pentru că cavitatea se închide la 5, iar acum e 4:15 PM). Ajung într-un suflet, cu 5 minute înainte de închidere, am un scurt moment de dubiu când văd că biletul e 20 de euro, dar trece. La coadă, dau peste mama unui foarte bun prieten! Ne cade faţa amândoura, dar… lumea e mică!

Peştera Podrajna este… imensă! Plimbarea durează o oră şi jumătate, din care o bună parte cu trenuleţul! O mie şi una de tipuri de stalactite şi stalagmite, mai groase, mai subţiri, de, cum le-a fost norocul! Toate culorile pământului: albe (calcaroase), galbene şi portocalii (cu oxid de fier), gri şi negre (cu oxid de mangan). Frumos iluminată, cu hăuri care se căscau din când în când de-a stânga şi de-a dreapta cărării, cu o sală imensă, formată natural, unde ecoul durează 6 secunde, peştera asta te lasă cu gura mai căscată decât intrarea ei. Când eram mic, am citit o carte cu “Peşterile Terrei” şi spiritul meu aventuros de tocilar cititor visa că o să ajungă şi speolog, cândva. Poate nu e timpul pierdut!

Bineînţeles, un autocar de români vizita şi el peştera. Şi bineînţeles, deşi ghida a spus clar să nu facem poze decât într-un anume loc din peşteră, blitzurile curgeau din mâna unor românce darnice la apăsat butonul declanşator al aparatului. Deşi nu se vedea nimic, ele continuau cu largheţe. Că una-i poza făcuta profesionist, pe Internet, şi alta-i poza de doi bani făcută de tine! La un moment dat, surpriză: luminile din peşteră s-au stins şi s-a aşternut un întuneric greu, cam ca ăla din inimile ălora care ne conduc ţărişoara de laţ către hău. M-am speriat ceva şi m-am cotrobăit după lămpaş, dar am aflat ca fu, de fapt, un moment aranjat, turistic. Ptiu, bată-vă să vă bată!

În Croaţia, în localitatea maritimă Rijeka, stau pe gânduri. S-o iau spre casă sau spre localitatea cu nume pornografic, Pula? După Chur, să ajung şi acolo? E prea românesc, gândesc, şi o iau spre România, însă nu înainte de a face un scurt popas pe insula Krk (insulă verde ca-n palmă, o palmă plină de clorofilă, deşi e un strat de 5 cm de pământ, restul fiind piatră chioară!). Mă uit pe hartă după un camping, văd că-s două semne distincte de camping aici. Ăla normal, de cort cu o bară dedesubt şi unul anormal, de cort fără bară dedesubt. În dreptul ăstuia anormal scrie “Camping Naturist”. Şi ce zic: ia să văd eu cum e cu campingul ăsta naturist! O fi mai ieftin ca unul nenaturist? Şi mă duc.

Nimeresc în pauză, deci nu mă pot înregistra la Recepţie. Un ins de-acolo zice, totuşi, să las un act şi să intru, că nu-i bai. Dar ştiu că e camping naturistic, nu camping turistic, nu? Ştiu, văd un semn care atrage atenţia că nu ai voie cu haine sau cu costum de baie, deci ce-ţi mai rămâne? Cobor în camping, pun cortul, cu greu, pentru că cei 5 cm de pământ nu-s prea folositori pentru piroanele mele de cort… Un moş la cucul gol trece agale pe lângă mine, cu o babă la fel de golaşă de mână. P-aicea, nimeni, în afară de fetele tinere şi – rareori, din păcate! – nici alea, nu poată haine. Mărturisesc că după zilele în care am umblat încorsetat în tricou, armură de torace, cu protecţii la umăr, cot şi coloană vertebrală, geacă cu protecţii la cot, cizme, genunchere cu protecţie şi la tibie, mănuşi şi cască, să n-am nimic pe mine, chiar şi pentru o zi, mi se pare Pâinea lui Dumnezeu. Şi uite-aşa, printr-un proces invers faţă de al lui Adam, mă despoi de tot, dar îmi pun totuşi nişte adidaşi în picioare, că-s pietre şi ace de conifere pe jos, iar eu mi-s sensibil în tălpi. Apoi mă duc la plajă…

În timp ce stau pe salteluţa mea gonflabilă, cu cucoşu’ la soare, mă simt al naibii de bine. Cred că toată viaţa mi-a fost ruşine de cum arăt şi asta a fost una din marile (şi, în fond, superficialele) mele probleme. Şi iată-mă acum, aproape de 30 de ani, înroşindu-mi ouăle pe cale naturală! Şi când mă gândesc că nu mai departe de acum 2-3 zile făceam frigul prin cei munţi austrieci, parcă apreciez şi mai mult pietrosul litoral insular, populat de oameni aşa cum i-au făcut mamele lor. Dar chiar dacă-s păsărici îndreptate spre mine, cucul refuză să bată ora fixă. Nu e nimic erotic pe o plajă de nudişti… Sunt cupluri în vârstă, cupluri mature, cupluri tinere, cupluri cu copii, crai trecuţi şi… un motociclist din România, care se întoarce acasă din pribegie… De-a valma stau falusuri blegi alături de falduri feminine de grăsime, adonişi şi chelioşi tatuaţi şi cercelaţi, copile nubile şi mame cu sâni plini şi lăsaţi şi mulţi, mulţi floci. Naturism, nene!

Apa e limpede ca cristalul, deci ca să faci pipi în apă trebuie să te duci mai în larg, ca să nu paţi ruşinea! E recişoară, dar mă obişnuiesc repede. Sunt călit în ape glaciare din Norvegia şi prin frig alpin serios, cu ce poate să mă sperie o mare adriatică? Micile valuri refractă fotonii ameţitor pe fundul vizibil al apei…

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

I want to live where soul meets body
And let the sun wrap its arms around me
And bathe my skin in water cool and cleansing
And feel, feel what its like to be new

Cause in my head there’s a greyhound station
Where I send my thoughts to far off destinations
So they may have a chance of finding a place
where they’re far more suited than here

Mă plimb pe insulă, cu melcul meu zburător şi liber de bagaje. Explorez fiecare drumeag şi nu mă pot opri din minunat. Cum ar fi să trăieşti aici toată viaţa? De nimic nu ai grijă…

Seara, în camping, întunericul e întrerupt doar de pâlpâitul lumânărelelor. Fiecare cort are una… Mă simt ca într-un restaurant romantic si trag în plămâni, cât pot de adânc, aer de mare, de conifere şi de dragoste.

În fond, face bine la astm.

Leave a comment ?

16 Comments.

  1. pai maestre, cu toata stima…la rijeka e circuit de viteza unde vin si italieni sa se dea , cred ca te-ai distra sa treci pe acolo vreo ora doua sa casti gura daca nu cumva vei fi plecat deja si mai e ceva: PLITVICEEEEEEE!!!! rezervatia unde vin altii de pe partea cealalta a globului si noi aici aproape nu mergem , e imaginea paradisului terestru daca nu cumva o fi CHIAR EL! 16 lacuri asezate in trepte unite prin 90 si ceva de cascade, rezervatia o strabati in permanenta urmat de cirduri de pastravi care asteapta sa le arunci piine!!!si mai e si in drumul tau de intoarcere.
    In alta ordine de idei as fi jurat ca la ce ai in cap esti trecut macar de 30 de ani si ma intreb cind ai avut timp sa acumulezi toate acele lucruri care transpar discret prin cite un colt de fraza…

  2. a , si am uitat sa precizez , la Plitvice jumatate din lacuri sint de smarald si jumatate turcoise , la alegere

  3. Din pacate, as fi vrut sa citesc reply-ul tau mai devreme. 🙁 Deja a iesit din drumul meu, sunt undeva aproape de Split. Dar am vizitat Zadar-ul si nu a fost in zadar!

    Sa ne recitim cu bine!

  4. nu-i nimic , viata pe motor e lunga, dar cu speranta ca nu insist ca un prost daca o tii spre sud iti recomand sa vezi muntenegrul si sa mergi apoi spre tara prin Podgorica pe canionul de pe Tara care e spectaculos , treci in serbia si apoi nu intra in tara prin alta parte decit pe la baraj pe la Portile de fier. De la split e pacat sa nuajungi la dubrovnik
    si apoi sa tii soseaua de coasta pina in muntenegru , e una dintre cele mai frumoase experiente de acest gen cu puzderia de insule care condimenteaza orizontul marin in permanenta, si stiu ca esti satul de fiorduri dar dupa ce la un mom dat treci cu bacul te afli intr-un pseudo fiord de la Kotor , acolo mi s-a taiat respiratia si daca ai timp poti sa mergi de la kotor prin Ulcinj si Rijeka Cnejevica Spre Virpazar unde te-ai intors la principala practic si apoi o iei spre Podgorica.Acest drum la noi ar de pamint , acolo e lat de o banda si e asfaltat….revin mai tirziu ca sint lamunca

  5. de pe acest drum initial survolezi fiordul apoi dupa Cetinje(rectific Ulcinj de mai sus , vroiam sa zic Cetinje)si Rijeka Cnejevica ajungi aici – 42.361842,19.056473(coordonate in google maps unde poti sa incerci sa ii dai incarcare la niste poze din zona sa vezi despre ce vorbesc) unde practic te-ai abatut citiva km din drum dar vezi asta http://www.panoramio.com/photo/18336077
    DRUM BUN!

  6. Mai Orlando cat am putut sa rad citind episodul acesta. Ai un talent deosebit in a povesti.

    😛

  7. bah, arati mai bine imbracat, ce reaq!
    de ce nu zici ca te-ai intalnit cu mama lui Valos?

  8. @Flo,

    Nu ţi-am răspuns complet la primul mesaj, dar o fac acum: nu am cine ştie ce în cap. Poate ştiu doar să-mi maschez bine incultura şi atât. În orice caz, cunosc oameni care cunosc de o mie de ori mai multe decât mine. Pe mine, dacă mă scuturi puţin, cad fulgi… La final, tot un om cult cu adevărat iese în câştig…

    Şi ca să răspund şi la ultimele: nu, nu insişti ca un prost. Mulţam pentru sugestii, cam la asta mă gândisem şi eu. Coasta dalmată e superbă, grozav de motociclit pe aici! Dubrovnik-ul l-am vizitat pe îndelete mai demult, dar m-am reîntors din motive personale: cavalerul Roland 😎

    Acum sunt în Kotor, am prins un mic firicel de net wireless şi m-am lipit de laptop. Despre Kotor, atât: frumos, dom’le!

    Voi ţine cont de noile sugestii!

    @bambilul,

    Am zis, dar vezi dacă citeşti pe sărite?

    @Baiazid,

    Ma bucur ca-ti place 🙂

    @Radu,

    H.

  9. :))))

    ce sexy esti pe motor! genial!

  10. nu neaparat la cultura ma refeream desi nici aia in mod evident nu-ti lipseste ci la o intelepciune si o buna rinduire a unor conceptii despre lume demne de cineva mult mai in virsta si nu ca vreau sa iti fac cultul personalitatii acum dar felul cum le raspundeai celor care te denigrau inainte de plecare a fost complet nou pt mine fata de tonul obisnuit al discutiilor de pe forum, practic erai de o blindete strivitoare.
    stiu ca te consideri un om oarecare etc dar tocmai asta e frumusetea… ca de fapt NU ESTI

    Nu am fost eu in multe locuri in lumea asta dar coasta dalmata si oamenii ei mi-au ramas la inima poate si pentru ca mi-as fi dorit ca noi romanii sa le fi semanat mai mult – de aici entuziasmul meu de a-ti recomanda una alta pe acolo nu din vreo infumurare prosteasca ca fusei si io … vazui si io , nu , doar bucuria ca numitul Orlando a ajuns pe niste plaiuri unde eu mi-am lasat o bucata de suflet.

    Cam asa cum imi dadusera lacrimile vazindu-i pe cei de la top gear intr-unul din episoadele sezonului 12 parca, muti in virf la stelvio exact ca mine cu un an in urma, ca si cind asta ne facea partasi la o chestie dincolo de noi, eram camarazi dincolo de lumile care ne despart de fapt

    stiu ca in modestia ta poate te deranjeaza tocmai ca cineva te admira dar asta e, n-am ce sa iti fac, asta e o consecinta fireasca atunci cind faci ce faci tu in modul in care o faci.

    sa auzim de bine!!

  11. monsteristu'

    melcule, multumesc. si tu vrei la copenhaga? si eu. tre sa vrobim cand revii in bucuresti.

  12. @flo:
    get a room guys ;))

  13. sa explodez daca acum vreo 3 ore nu ma gindisem ca cineva ne va da replica asta ca se cam potrivea ca- n comediile americane cu adolescenti dar mai mergea una
    aia cind unul tuseste fals emitind un gutural ‘bullshit’ dar asta merge mai bine live

  14. avantaj tu! eu nu ma gindisem ca o sa spuna cineva vreodata despre orlando ca este de o blandete strivitoare :).
    Si sincer, cand am citit, avaind proaspata si poza cenzurata in cap, m-am gandit la site-uri de dating! :), so, imi pare rau ca nu a sunat asa bine ca live dar mi-am dat toata silinta :)).

    Orlando, in modestia ta strivitoare, sa te lasi laudat, da? :))

  15. Orlando, you’re my man.. Am citit cu placere tot blogul, am verificat zilnic sa vad daca ai mai scris ceva, am mai convins vreo 2-3 persoane sa citeasca si acu si aia dau refresh zilnic.. frumos! Te-ai transformat dintr-un broscoi in print! :mrgreen: :mrgreen:

Leave a Comment


NOTE - You can use these HTML tags and attributes:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>