Camper of the storm

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Gonesc cu 30 la ora pe drumuri laturalnice, dealuri si ogoare. In stanga si dreapta mea, doua fronturi atmosferice beligerante, tunand si fulgerand, se indreapta unul spre celalalt. Urmeaza sa se dea batalia decisiva in ceruri, cu rezultate imediate pe pamant. Asa ca gonesc cu 30 la ora pe drumuri laturalnice, dealuri si ogoare, vanand un loc sub un petec de cer unde nu ploua si fulgera. GPS-ul e mort demult (si nici dupa a treia zi nu a inviat!), harta e bagata in ghiozdan, la pastrare si oricum nu are satuce si drumuri secundare. Asa ca navighez in deriva, in cautarea unui loc sa-mi pun capul si sa dorm.

O intersectie ca oricare altele, insa pe indicator e semnalizat ca drumul la dreapta e infundat. Decid ca infundat pentru altii poate fi exact ce-mi trebuie si o iau la dreapta. Dupa 50 de metri, drumul se infunda intr-o cladire care pare abandonata, stil C.A.P.. In fata cladirii, trei cosuri de gunoi, de culori diferite. Deci nu e chiar asa de abandonata, doar ca astazi e duminica. Si poate n-or fi prietenosi taranii locali sa vada o motocicleta c-un cort tuflit cand vin maine la locul lor de munca. Asa ca fac cale intoarsa.

Sunt obosit, e intuneric, incep cativa stropi, suficienti sa nu mai vad bine inainte. Ma indrept spre o padure, fie ce-o fi. Un palc de copaci, izolati in camp. Ii reperez si ii notez mental, in caz ca nu gasesc ceva mai bun. As vrea totusi sa-i evit, un palc de copaci poate fi vulnerabil la fulgere. Dar e mult mai bine decat sa fiu eu cuc erect in camp. Nici nu merg 200 de metri si dau de o padure adevarata. Plin de drumuri forestiere, dar nu e strop de asfalt, iar melcul fornaie infricosat. Daca ma rastorn intr-o padure, dracu vine sa ma scoata de acolo, iar eu nu-s fortos suficient sa-mi ridic Melcul cazut. Asa ca spun pas.

Padurea se termina, dau de un sat, nu vreau sa merg mai departe, e bun si palcul de copaci. Intorc cu greu pe drumul ingust, temandu-ma sa nu treaca vreo masina chiar atunci. In drum spre palc, prin padure, un semn de parcare pe care nu-l vazusem venind pe sensul celalalt. Nu mai e timp de decizii, ma infig in parcare cu sete. Ma rog, sunt vreo 5 metri de asfalt, dupa care incep niste banci. Las melcul pe asfalt si explorez pentru un loc de pus cortul. Nici nu fac 10 pasi ca usile unui palat invizibil sunt date de perete de un vant nebun. Copacii se apleaca in fata lui, respectuos, vajaind salbatic.

Smulg cortul dintre bagaje, merg 5 pasi mai incolo, sub un copac urias. Daca a rezistat atatia ani, o rezista la o furtuna mititica. Oscilez intre doua locuri, fix sub copac sau putin mai incolo. Vantul e atat de puternic, incat nici nu-l pot intinde pe jos. Il fixez intai in pamant in cele patru colturi, apoi scot rapid betele. A inceput ploaia deja, dar ce e mai greu e departe de a incepe. Ridic cortul, ii pun foaia, ploaia se dezlantuie. Alerg incoace si incolo de la motor la cort, arunc inauntru tot ce prind, iar la final ma arunc pe mine insumi. Afara e urgie…

Imi transform tricoul in carpa de sters pe jos si culeg tot ce am bagat umed in cort. Ma schimb in haine uscate si ma intind pe saltea. Ploua atat de rau, incat cortul incepe sa pluteasca in apa. De cate ori ii ating fundul, am impresia ca ating o saltea cu apa.

Aud sunetul unei portiere care se inchide si voci. Nu stiu daca ce aud e adevarat sau doar mi se nazare. Mi s-a mai intamplat inainte sa am halucinatii auditive, asa ca le ignor, pur si simplu. Oricum nu vreau sa ies in ploaia de afara. Dar mi-e frica si ciulesc urechile.

Pe strada trec masini si farurile lor arunca umbre ciudate pe cinematograful cu intuneric din cort. Sting orice lumina, nu vreau sa fiu observat. In continuare mi-e frica si ciulesc urechile. Am ciugulit si spray-ul paralizant din tank-bag si micul briceag pe care am dat 9 lei la Praktiker.

In zare se aude un “uuuuuuuu” prelung. E o sirena, sau cel putin sper ca e o sirena si nu sunt lupi. Mi s-a spus ca in padurile din Germania nu sunt lupi sau ursi, cel mult vulpi. A fost un caz intens mediatizat acum ceva vreme, cand un urs umbla prin wald-urile de p-aci, dar l-au impuscat. Nu mi-e frica de vulpi.

Deci, sunt bine.

Ploaia s-a mai oprit, aud apa siroind prin preajma. Din copaci cad picaturi mari, care in contact cu foaia cortului scot un sunet asemanator lovirii unei tobe. Da, ploaia asta are ritm. Cam haotic, daca se poate spune asta despre un ritm, dar totusi un ritm.

Adorm in ciudatul cantec de leagan al ploii…

In mijlocul noptii, aud un parait urmat de zgomotul ingrozitor al unei bufnituri, foarte aproape de mine. Ma trezesc buimac, sunt paralizat de frica. E un copac? E o craca? Daca-mi cade un copac in cap? Daca ma strapunge o craca? Uite ca posibilitatea asta n-am luat-o in calcul. Sa-mi pun casca? Sa-mi pun armura pe mine? E ridicol! Dar e sigur! Telefonul nu mai are baterie, GPS-ul e mort, deci nu pot sa-mi transmit coordonatele, daca se intampla ceva, aici raman…

Stau de veghe o ora, fortandu-ma sa stau treaz. Nu vad nimic in afara cortului, ma simt claustrat sub un clopot de intuneric, sub craca lui Damocles… Intr-un final adorm si dorm un somn chinuit de cosmaruri pe care nu mi le mai aduc aminte.

A doua zi ies la lumina din cort ca dintr-un pantec. Ma simt obosit si chinuit, dar, la naiba, sunt multumit ca-s in viata! Filosofez, vesel si inutil, ca asa o fi fost si prima zi de viata, doar ca pe vremea aia nu stiam atatea cuvinte in limba romana.

Pe celalalt loc unde am vrut sa pun cortul cu o noapte inainte era o craca groasa si rupta de copac.

  1. zic ca dupa asa o ruleta nemteasca… in ziua aia era cazu sa joci si la loterie

  2. Nu cred in noroc de loto. Nu credeam nici in noroc, dar uite ca…

  3. nici eu nu cred in loto, decat in momentul cand te gandesti “ce-ar fi daca?” πŸ™‚
    sau in cazul cracii aleia – ce-ar fi fost daca
    drum bun!

  4. Dupa sms-urile mele, partea cu animalele a fost in alta noapte, cand inca mai aveai baterie la mobil πŸ™‚

  5. cand mergi pe motor, trebuie sa crezi in ceva! In ce crezi tu Orlando?

  6. Pai cred ca am oameni dragi care ma asteapta acasa πŸ™‚

    Si mai cred in ingeri, dar – shhhh! – nu spune la nimeni. πŸ˜›

  7. auzi, dar totusi eu nu pricep ceva…
    unde erai cand erai cu spray-ul (iritant!) si cu briceagul in mana? In Germania sau in America de Sud? Come on… Ce valoare aveai tu, pe care un neamt s-ar fi dorit-o?

Leave a Comment


NOTE - You can use these HTML tags and attributes:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>