Muzicantii din Bremen

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

In a boat that’s built of sticks and hay,
We drifted from the shore,
With a captain who’s too proud to say,
That he dropped the oar…

A doua zi dis de dimineaţă mă trezesc întreg. Nicio parte a corpului nu mi-a fost ciopârţită şi nu simt c-aş fi fost molestat. Ce simt e, totuşi, o ruşine că am putut gândi gânduri atât de rele. În casă, pe lângă mine şi Valter, sunt şi doi nemţi, Mathias şi Phillip, fiecare de 20 de ani. Au sosit în Skarsvag puţin după ce m-am culcat şi Valter i-a văzut chinuindu-se să pună cortul şi i-a chemat şi pe ei înăuntru.

Până ce Valter pregăteşte un mic dejun consistent (gem, ceva brânzeturi, ouă, ceai etc. etc.), aflu povestea celor doi nemţi. Au pornit cu un Citroen din 1986, maşina lui Mathias, spre Nordkapp, într-un cor de voci care nu le dădeau nicio şansă să ajungă în maşina asta (mărturisesc că chestia asta îmi sună al naibii de familiar). La Nordkapp se vor întâlni cu două nemţoaice care călătoresc cu “ia-mă, nene!”, vor campa împreună, apoi Mathias se va îndrepta spre Finlanda, unde face “serviciu civil”. La nemţi e obligatorie armata, dar în locul ei poti opta să faci “serviciu civil”. Mai mult, poţi opta să faci acest serviciu în orice ţară din lume, însă durează 12 luni, în loc de 9 luni, cât durează dacă-l faci în Germania. Aşa că Mathias se duce să aibe grijă de copiii cu handicap din Finlanda. Le cântă, se joacă cu ei, se ocupă de orice problemă au… Ştie să cânte la violoncel, pe care-l are la el. E hazliu să vezi micul Citroen decapotabil chinuit de toate bagajele necesare unui om care se mută un an într-o ţară străină şi de… ditamai violoncelul!

Mâncăm, apoi eu şi cu nemţii plecăm spre Kirkeporten, boltă de piatră formată prin eroziune, pe malul apei. Înţeleg că locul e foarte popular pentru nunţi mai neobişnuite, şi ceva mai târziu înţeleg şi de ce. Peisajul îţi taie respiraţia, dar şi mai tare mi-o taie cei doi care se apucă să facă căţărare pe pietrele de deasupra apei. Între timp, eu explorez peisajul bătrâneşte.

După ce ne întoarcem, eu cu Valter mergem la pescuit! După ceva mers pe jos, ajungem la lacul de lângă Skarsvag, unde Valter are o barcă. Însă acum e plină cu apă! Nu zăbovesc şi, deşi pare grea, reuşesc să ridic barca şi să golesc toată apa din ea 🙂 Moşul o trage vârtos în apă, mă sui şi eu şi iată-ne pe apă! Mă pune pe mine să vâslesc, însă parcă am două mâini stângi. Nu izbutesc să trag egal de vâsle sau poate să le scufund egal, aşa că mă învârt în cerc, roşu de ruşine.

Valter ia vâslele şi cu tot reumatismul lui şi mâna lui stângă belită, reuşeşte să vâslească vârtos şi egal spre mijlocul lacului.

Acolo începe să arunce plasele în apă, în timp ce eu vâslesc încet şi-l privesc cu uimire. E prima oară când văd cum se pescuieşte la plasă, o metodă – zice Valter – care dă 100% şanse de a prinde ceva. Diferă doar numărul de peşti prinşi, dar e garantat că-ţi vei umple burta măcar o seară. După ce aruncă, meticulos, plasele şi le înnădeşte, mă pune să vâslesc spre mal. Am prins şpilul, dar parcă tot aş mai vrea să exersez. Îi spun asta şi Valter îşi oferă, generos, barca pentru plimbări solo, dar mai pe seară. Vom lăsa plasele în lac peste noapte şi ne vom întoarce dimineaţa să culegem prada.

Înapoi acasă, mâncăm nişte cotlete la cuptor, cu sos de ciuperci şi cu orez, apoi dorm o oră, dar pe fugă, pentru că ard de nerăbdare să merg să-mi îmbunătăţesc stilul de vâslit. Valter îmi împrumută bicicleta lui şi vesta lui de salvare care se umfla automat la contactul cu apa (safety first! nu vrem să avem un român înecat într-un lac glaciar, nu se cade!) şi sunt la lac într-un suflet. Mă arunc pe apă, asud, tot aiurea vâslesc, dar acum nu e nimeni să mă vadă. Merg pe şapte cărări apoase spre capătul lacului, dar sunt (a câta oară?) fericit. Sunt in mijlocul lacului glaciar, soarele apune, e cam răcorică, bate vântul pe lac. Dacă pic, tot mor, de la şocul termic, dar măcar e mai uşor să mă pescuiască vânăt din apă (am văzut când eram mic, la ţară, cadavrul unei înecate şi imaginea încă îmi stăruie în minte; e primul leş pe care l-am văzut). Dar nu pic, am treabă, mai am lucruri de trăit şi locuri de vizitat! Izbutesc să îndrept utilajul spre mal, acostez, debarc în ziua mea Z pe mal şi uite-aşa îmi mai prind în sinapse încă o amintire…

Bicilesc spre casă în goană. Nemţoaicele s-au reunit cu nemţii, eu fac un duş şi, curat ca un prunc, mă aşez pe canapea, la spectacol. Pentru că cei patru (din care doar 2 sunt din Bremen, dar… prin extensie…) cântă împreună, de hobby şi ne vor da un concert ad-hoc. Repertoriul conţine mai mult cântece de călătorie, în germană, care acum mi se pare cea mai muzicală limbă din lume. Când e un cântec în engleză, din repertoriul internaţional, îmi alătur şi eu vocea greu încercată în cască la micul cor improvizat. Curând, camera se umple de suflete: 11 perechi de ochi scandinavi, chemaţi de Valter, asistă la recitalul din Skarsvag (şi, îndrăznesc să spun, evenimentul cultural al anului din sat!).


Ce să mai zic? Ce POT să mai zic? Nimic. Am plecat în excursia asta sperând că-mi va fi greu, că mă voi pune la încercare şi că, în general, o să-mi arăt eu mie, mie sătul de prea mult bine. Dar uite că prea mult bine nu e niciodată destul şi că în lumea largă, e din ce în ce mai mult bine. Aşa că mă adăp şi eu cât pot din izvorul ăsta nesecat de frumos, pentru că sigur va veni o zi când o să-mi fie sete.

  1. bun venit in casa oamenilor buni.
    asa-i ca e fain?
    drum bun pe mai departe.
    daca te afli prin Malmo, SW, prin 19-23 august o sa fiu acolo.
    poate ne vedem, mai schimbi si tu o vorba romaneasca, ca poate ti-o fi dor…

    PS 0741/697000
    numa’ bine, mai Orlando!

  2. Cu siguranta trec si prin Malmo, vreau sa trec podul spre Copenhaga.

    Telefonul meu e undeva prin sectiunea Contact, sectiune care tocmai vad ca lipseste…

    Curand voi corecta si aceasta eroare.

  3. azi m-ai data gata…
    3 postari…
    asa imi vine sa plec iarasi, si numa ce m-am intors din turul romaniei 🙄

  4. tu-ti norocu :))
    asta cred ca a fost cea mai tare povestire de pana acum … sau poate pentru ca e doar ultima citita de mine?

    nici nu ai idee cat ma bucura si pozele, si povestirea, si stilul ..

    felicitari , si trebuie sa recunosc, as vrea sa fiu in locul tau.

    drum bun si daca nu te astepta nici una (cu sau fara acte) pe acasa, fie ca urmatoarea persoana care te ia in gazda sa fie o Inga sexoasa care sa te molesteze sexual de care ori vrei tu, cum vrei tu.

  5. Fratioare, fantastica povestirea ta!
    Una din calatoriile pe care o doresc.
    Mult succes in contiunare si drumuri fara incidente neplacute!

    ps: te invidiez

  6. Orlando: stii ce fac acum dupa ce am savurat si ultima povestioara de a ta pe ziua de azi? Am deschis google maps sa fac un traseu UK->RO prin suedia/norvegia. La anul tot vin prin Romania, am zis sa o fac cum trebuie. M-ai intaratat 😛

  7. Frumoasa povestea! Nu stiu care e traseul tau si cand vrei sa ajungi inapoi in tara, dar daca treci prin Olanda in perioda 29 august – 10 septembrie te pot ajuta cu cazare in Veenendaal. Drum bun!

  8. hehehe, izvorul e nesecat, doar trebuie sa stim unde-l gasim.
    dupa calatoria asta o sa-ti fie tot mai putin sete, ai sa vezi 🙂

    Delfinul sa te aiba in paza, Orlando!

Leave a Comment


NOTE - You can use these HTML tags and attributes:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>