Muolan Ruotko si ingerul scandinav

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

How many roads you’ve traveled
How many dreams you’ve chased
Across sand and sky and gravel
Looking for one safe place

Plec de la Rovaniemi şi mă îndrept spre Cercul Polar. Vreau să marchez momentul cu o poză, dar al naibii Cerc, rămâne virtual şi invizibil. Trebuie să fie prin zonă, oricum, pentru că trec pe lângă Santa Park, iar acolo e singurul loc pe unde poţi trece Cercul Polar pe sub pământ. Tourist trap, bineînţeles. Vreau să stau de vorbă cu Moş Crăciun? Nu, mulţumesc, acum am treabă cu Moşul Suprem, ceva mai tare-n grad ca el. Opresc la o benzinărie, fac plinul şi îl întreb pe benzinar unde e cercul. Nu ştie să-mi explice, engleza lui nu e aşa de bună. Apoi mai cheamă vreo 2-3. Unul din ei îmi desenează pe o foaie de hârtie schema. E complicat, trebuie să mă întorc înapoi, să trec un pod, să o iau la stânga (sau dreapta), apoi la dreapta (sau stânga), să trec de un centru comercial, apoi lângă un spital e monumentul Cercului Polar. E prea complicat, renunţ să mă mai pozez lângă monument, îi dau bătaie. Dacă ajung la Nordkapp, o să fie clar c-am trecut Cercul, nu?

După Cercul Polar, peste ce dau? Peste un restaurant chinezesc! (Da, au ajuns şi aici!) Vederea mi se întunecă, sunt atras ca într-un vârtej. N-am mai mâncat mâncare gătită de zile întregi, poate săptămâni. Toate apele Pâmântului îmi izvorăsc în gură. Poftesc ca o femeie (foarte!) gravidă, dau năvală în restaurant, aleg ceva cu vită, mă aşez la masă şi trec minute bune de chinul de pe lume, de la care nu mă poate abate nici comedia englezească titrată în finlandeză ce rula pe ecranul unui televizor… Hăpăiesc primele înghiţituri, apoi mă opresc şi încep să mănânc lent şi să savurez fiecare aromă. Ce bun a fost! Înapoi în şa.

Parcurg acu o zona indelungată de lacuri şi păduri, care nu se mai termină. Drumul e lung si drept, cu ceva viraje, dar atât de largi încât le poţi lua liniştit cu limita lor de viteză (100 km/h). Afară e senin, un albastru d-ăla curat, cum rar vezi pe la noi, şi doar după o ploaie. Albastrul ăsta frumos e întrerupt doar de nori, care-s minunaţi (de fapt, nu am epitete pentru norii de aici, aşa că folosesc cuvântul ăsta tocit, “minunaţi”). Ca de obicei, mă chinui din răsputeri să fiu atent la drum şi nu să mă holbez la nori…

Un indicator cu Nordkapp! Fac la stânga, aşa cum îmi zice. Drumul devine drept, drept, dar deluros. Urc şi cobor rampe şi pante, uneori şi de 10% înclinare şi simt goluri în stomac sau înfundări în şa. Sunt din nou mic şi mă dau în gărgăriţe! Nici nu simt cum merg cu 110 la oră pe un drum cu limitare la 80… Din fericire, un ren care trecea agale strada îmi aduce aminte să rămân în limita lor de viteză şi să măresc atenţia, cum ar spune un miliţian.

Renii se intensifică, atât ca frecvenţă cât şi ca număr. Pădurile se răresc. Arborii devin din ce în ce mai pitici. Nu ştiu care e explicaţia, poate au prea puţină căldură şi nu au timp să crească. Apar tot mai des stânci. Din când în când, corturi Sami, foarte asemănătoare cu corturile Pieilor Roşii. Din ele fumegă, semn că sunt locuite.

Planul era să trag cât mai aproape de graniţa cu Norvegia, în campingul de la Karigasniemi, dar mă simt obosit şi zic să nu forţez. Trag pe dreapta la un camping care nici nu era pus pe hartă (Muolan Ruotko). Cer un loc de cort (15 euro), să fac saună (15 euro) şi un peşte de-al lor, prăjit (8.5 euro). Sunt singurul om cu cortul de aici, iar asta mă bucură nespus. Pun cortul pe malul unui râu, despachetez, mânânc peştele (care a fost absolut delicios!) şi mă duc la saună. Între timp, mă împrietenisem cu fata “cabanierei”, un îngeraş nordic de vreo 11 anişori, care mi-a arătat unde erau cele trebuincioase drumeţului prin camping. Îmi spune că înainte să fac saună trebuie să intru să înot în râu. Aşa o fi, dar eu îs friguros. Nu, nu, că aşa trebuie, că ea mereu face aşa (şi toată familia ei). O fi, dar voi trăiţi aici, iar eu niciodată nu am făcut baie cu apă rece. Mă las înduplecat, dar doar până la genunchi. Îmi suflec pantalonii, mă bag într-o gaură mai adâncuţă de râu, amenajată de bunicul ei… Mii de ace îmi săgetează picioarele, mă simt ca şi cum le-aş băga în azot lichid. Intră şi ea, “hai, că-i caldă”. Ţopăi rapid spre saună, întrebându-mă cum o fi când e rece.

Fac un duş, apoi intru la saună. Pun primul polonic de apă peste pietrele încinse. Ce bine e! Îmi ţiuie urechile, e o tăcere deplină. Mai pun un polonic, încep să năduşesc. Nu ştiu care din picăturile de pe mine sunt de la duş sau transpiraţie. Peste 10 minute, aici e un infern. Mă moleşesc total şi mă întind pe lemne. Termometrul arată 70 de grade şi mai că mi-e rău când mă gândesc că ăştia fac până la 80. Oameni ai extremelor, nordicii ieştia. Cum o fi să faci saună iarna, când aici sunt frecvent -10, dacă nu chiar mai jos? Cum o fi să ai propriul Ecuator în curte? Îmi promit că atunci când o să am casa mea, o să construiesc şi o saună. Dus e frigul de deunăzi, când m-a plouat de m-a rupt. Duse sunt toate frigurile de până acum. Mai pun câteva polonice, în încercarea nebunească de a aduce sauna la 80 de grade Celsius. Nu mai pot respira, mă sufoc, ameţesc, deschid uşa de la duş, aer!!! Fac un duş (aproape) rece, să-mi răcoresc tâmplele, apoi mă îmbrac şi o tulesc în aerul rece de afară, pe care-l simt acum ca pe o binecuvântare.

Mă duc la cabană, joc un joc cu micuţa Inga (un zar, nişte beţişoare de lemn şi o cutie cu o şase găuri numerotate, din care a şasea chiar duce înauntrul cutiei; se dă cu zarul, dacă dai o cifră mai mică de şase, îţi pui beţişorul în găurică, dacă e liberă; dacă dai cu zarul o cifră cu ocupată cu beţişor, îl iei; dacă dai şase, beţişorul cade în găurică şi mai dai odata; câştigă cel care rămâne fără beţişoare). Mă bate fără drept de apel, apoi ne plimbăm prin tabără şi îmi povesteşte. Campingul e al bunicului ei, ea şi cu mama ei sunt aici ca să-l ajute, că e bătrân. Bunica ei e Saami. Campingul e deschis doar 2-3 luni pe an, in restul timpului fiind prea puţini turişti. Să am grijă la reni, că-s cu motorul. Îmi povesteşte nimicuri din viaţa ei de copil. Învaţă la 25 de kilometri de aici, dar acum e în vacanţă. Se joacă un joc gen Second Life pe calculator, ceva cu “Cum să devenim un supermodel”. Face foarte mult sport (aici toată lumea face mult sport!), baschet, un fel de baseball naţional (au şi ei oina lor!), înot la greu, volei… Vreau să merg la pescuit? Sigur! Nea, îi e prea somn. De fapt, şi mie. Las ceva echipament la încărcat, aflu ca Muolan Ruotku înseamnă “Cabana din buşteni” şi o şterg la culcare. S-a pornit şi o ploaie de mamă-mamă, dar iar am noroc şi sunt în siguranţă, în cort.

Mă trezesc cu o durere de cap şi relativ îngheţat. Afară e lumină. Mă uit la ceas, 3:15. Ce naiba! Ies totuşi din cort, aveam ceva nevoi urinare presante şi dau peste un cer scandinav spectaculos, pentru că soarele tocmai răsărea. Mulţumesc, vezico!

  1. BRAVO

    imi place cum postezi si chiar ma bucura sa iti mai vad fata. O sa iti dau un mail sa te intreb de restul traseului.

    dupa norvegia o iei spre sud presupun, dar acel sud se numeste germania-acasa, se numeste sud-sud (franta, spania, portugalia, eventual un gibraltar?) ?

    drum bun si sa ne tii la curent. BRAVO …

    cred ca cel mai greu sa fost sa pleci…

    legat de apa rece, tin minte cu o sauna atat: am intrat, am dat banii si nu am mai iesit 50 de minute. am zis: am platit, stau pana mi se face rau :D. dar sauna aia nu era in locuri cu apa rece.

    si cu apa rece am alta experienta: baie in atlantic, care e rece si vara, iarna si de paste. dupa 4 minute de balaceala (inot) mi s-a facut rau de frig… cred ca era gelatina sangele…

    bucura te de drum

  2. ce misto ai povestit, parca si vedeam campingul cu fetita lui dezghetata si cu sauna binefacatoare. si cum se intensifica reni, hihihihi, acum vad o cohorta!
    la multi km inainte, Orlando! tu si cu norii aveti povesti frumoase de spus. sa nu te opresti 🙂

  3. renii, desigur (!) 😆

  4. “minunat”! omule, minunat!! ma bucur ca-i scris din nou si-s un pic nacajit ca nu ai avut mai mult timp/internet/chef pentru fainele tale povestiri … dar poate poate tii tu undeva un jurnal mic in care mai scrii chiar si cand nu ai de gand sau nu poti sa postezi aici … drumuri bune si sanatate de nordic sa ai inca 100 de ani de aci nainte!

  5. Extraordinar!

    Pentru cele 5 minute in care am citit post-ul acompaniat de muzica excelenta am fost acolo, departe de caldura, mirosul, inghesuiala si betonul din Bucuresti…multam omule! You’re the man!

    Godspeed si multe rasarituri superbe!

  6. Foarte frumos! Ultima poza face toti banii!

  7. Ultima poza este superba. Pacat ca nu ai o poza cu un ren 😛

  8. M-ai dat gata cu ultima poza!

  9. Buna ziua,
    Vreau sa va citesc tot blogul, momentan am ajuns pana aici.
    Am vreo sansa de a primi ultima poza din acest post la o rezolutie mai mare de 1280×800? Atat are desktopul meu si nu i-am mai schimbat imaginea de cativa ani pentru ca sunt pretentios rau cu ce vad zi de zi, iar poza dvs merita sa fie privita indeluuuung.
    Am pus adrsa de mail reala cand am postat, asadar daca doriti sa-mi oferiti poza aveti datele mele de contact.
    In rest, sanatate, drumuri uscate si drepte, benzina ieftina si iar sanatate!

Leave a Comment


NOTE - You can use these HTML tags and attributes:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>