Cortua est!

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

How can you pretend to know
Who you are or where you’ll go
When you just get by

And dream, dream all the time away
And dream, dream all your time away

Au trecut câteva zile bune de când nu am mai scris, n-am ţinut nici măcar un jurnal pe laptop, pentru că săracul Lappie (laptopul meu model EEEPC701 – n.a.) a ajuns complet supt de energie, iar la cort e greu cu prizele. Acum scriu oarecum din memorie, care n-a fost niciodata punctul meu forte, deci aveţi puţintică răbdare.

În prima zi, am plecat din Helsinki, bucuros şi entuziasmat că sunt din nou pe drum. Însă după doar 183 de kilometri, într-un popas, mi-am dat seama de evidenţă: mi-am uitat la campingul Rastila laptopul la încărcat, la Recepţie! Aşa că suie-te frumos înapoi în şa, întoarce pe linie continuă şi tule-o după mititelul care orăcăia în priză!

Pot să spun că dacă la dus drumul pe autostradă mi s-a părut suportabil (plicitisitor, dar suportabil), la întoarcere mi s-a părut un chin şi-un blestem şi tare mi-ar fi cu mirare să nu fi luat toate radarele de pe drum.

Radarele. Sunt inamicul nevăzut. Uneori sunt presemnalizate, alteori nu, alteori e doar semnul de radar si niciun radar. Nu se zăreşte nicio maşină de poliţie (Poliisi, singurul cuvânt în suomi pe care-l pricep), niciun poliţai, nimic. Totul e tăcut, hoţesc, pe ascuns, de parcă rolurile sunt inversate şi Poliţia fuge de tine. Mi-e un dor aprig de joaca de-a evitatul Miliţiei din Rusia. Nu ştiu ce sumă o să primesc acasă de plătit, pentru ca are dracului radare apar fix când ciupesc puţin acceleraţia, pe nesimţite. Stau într-o stare continuă de stress cu chestia asta.

Ajung la camping, culeg odorul, îl tuflesc în rucsac, iar pe autostradă (a treia oară!!!) Îmi jur că cu prima ocazie o să părăsesc autostrada, dar nu acum, acum e deja seară, se lasă frigul şi mă îndrept spre un camping pe care l-am ales pentru că e aproape şi are un nume comic: Mukulaan.

Ajung, pun cortul, peisajul e sublim. Lângă mine, s-a aciuat unul c-un BMW, un cort şi cu două gagici (una era pe drum). Presimţiri negre: n-o să dorm la noapte.

Am avut gura aurită cu smoală. Au râs, au chicotit, până aici, chestii normale. Dar de pe la vreo 3 noaptea încolo, mă trezeşte un plâns ritmic. Mă, şi plângeaaaa, şi plângeeea, dar ăla n-o iertaaaa… O fi şi la finlandezi cu plânset şi siluire, ca la japonezi…

Mă scol cu pungi la ochi. BMW-ul plecase, lăsând în urma lui un cort cu un morman de cutii de bere lângă. Să strângă proastele, şi cortul, şi gunoiul!

O iau spre Mikkeli, pentu că îmi place cu sună oraşul. După Varkaus, începe o ploaie torenţială. Nu văd nimic în faţă dar, din fericire, mă bag sub un pod, învelesc tankbag-ul în husa lui de ploaie, şterg casca cu un şerveţel şi o dau cu un fâs special c-o substanţă aquafobă adus din Japonia de prietenul meu Vali, numit Rain Braker (fâsul, nu prietenul). Magie! Picăturile de ploaie se dau la o parte, văd perfect în faţă, gonesc cu 120 la oră prin ploaie! (Trebuie spus că e o viteză perfect sigură pe autostrăzile finladeze, care-s drepte şi ca-n palmă)

Ploaia se opreşte, mă opresc şi eu. Mă îndrept spre Kuopio, dar părăsesc autostrada, sunt sătul de ea ca de mere acre… Acasă îmi place să merg pe autostradă, dar acum de la prea multă friptură ţi se apleacă.

Drumurile naţionale şi “judeţene” finlandeze sunt şi ele, perfecte. Nu ai ce să le zici. Limita de viteză e 100. Dacă te apropii de o intersecţie sau e o curbă mai, eh, sa zicem, dificilă, scade la 80. Dacă intri în oraş sau intersecţia e mare, e 60. Pe străzi locuite, 40. Totuşi, niciodată nu m-am simţit incomodat de limitările lor de viteză, nu mi-am dorit sa merg cu mai mult decât ce scria pe panou.

O altă chestie mişto: drumurile lor nu traversează localităţi. Daca stai in Cucuieţii din Deal, nu ai drum naţional să-ţi treacă sub geam. Se face frumos drumeag lateral din drumul cel mare şi mergi pe el dacă pofteşti şi ai treabă.

Am senzaţia că merg printr-un mare parc prin care întâmplător sunt drumuri şi case. Dacă-ţi plac lacurile şi pădurile, Finlanda e locul în care trebuie să vii. Din când în când, pe marginea drumului, un pâlc de cutii poştale, ceea ce trădează că dincolo de copaci sunt casele cuiva.

Nu au garduri, dar nici nu au case lipite una de alta. Fiecare e cu treaba lui. Casele au flori la fereşti, gazon perfect tuns şi, în general, arată superb. Gospodari, finlandejii ăştia.

Probleme pe drum: vântul. E puternic şi vine din stânga, vine din dreapta, dar cele mai nasoale sunt vânturile de forfecare, care mă iau întâi din stânga, apoi când compensez din motor, mă loveşte o pală din dreapta, care-mi îngheaţă inima de frică. Mai ales cu atâtea bagaje în spate şi cu aerodinamica mea…. Dar sunt ok, după cum se vede din figură.

Pun cortul undeva lângă Kajaani, în Vuokatti. Deşi practic în Finlanda îţi poţi pune cortul oriunde (“Everbody’s Free Roam Act”), sincer, nu merită. Într-un camping poţi să stai cu 10 Euro, cel mai adesea, iar lângă oraşele mai mari cu ceva mai multicel (aproximativ 20 de euro), iar de banii ăia ai duş cald, o bucătărie unde îţi poţi fierbe sau prăji ceva, pază (după ora 10) şi altele. Practic, ai tot ce ai nevoie, singurul inconvenient fiind că uneori e frig, ploaie şi vânt. Dar chiar şi aşa, pentru pieile mai sensibile, toate campingurile în care am fost aveau şi căbănuţe, sensibil mai scumpe, dar… obrazul subţire cu cheltuială se ţine!

Aici e un camping cu mulţi boşorogi care călătoresc la rulotă, dar şi cu două gagici care ţopăie pe o trambulină. În micul bar/cafenea de la recepţie, un moş care a băut o vodkă cu Sprite face un karaoke pe o melodie finlandeză, în timp ce toată crâşma îl acompaniază. Trebuie să spun că o limbă mai urâtă rar mi-a fost dat să aud. Multele sunete guturale şi – în mintea mea – dezarticulate mă fac să gândesc că finlandejii şi-au învăţat limba de la urşi şi foci. Iar pe muzică sună… câh, dar totuşi ceva mai bine ca germana.

Toată noaptea a plouat şi toată noaptea am visat că cineva mi-a furat motorul motorului. Serios, doar motorul, restul, şa, cadru, ghidon şi roţi erau la locul lor. Am agonizat până spre ziuă căutând (în vis), unde e motorul motorului. Şi după ce m-am trezit şi am văzut că e la locul lui, tot nu credeam, credeam că visez că motorul e bine şi că, de fapt, n-am motor la motor… (Sper să nu fie vreun semn rău, ceva.)

Am pornit spre Rovaniemi târziu, pentru că sunt dezorganizat şi niciodată nu îmi găsesc lucrurile. Petrec cam o jumătate de oră în fiecare zi căutând ceva ce cred că am pierdut, blestemând şi înjurând. Dacă desfăcutul lucrurilor e rapid, făcutul bagajelor e un calvar şi se întinde pe durata unei ore, poate chiar două… Iar dacă mai bate şi vântul cu furie, strângerea cortului e cu atât mai grea (o fac cu el ancorat!)

Plec, într-un final. E soare, e frumos, bate puţin vântul, dar m-am obişnuit. Însă, române, ţi se pregăteşte ceva…

La scurt timp după ce m-am avântat spre norii ăştia, a început… La început uşor, mocăneşte, nimic mai mult decât nişte stropi deşi şi rafinaţi. Apoi din ce în ce mai mult, până când s-a stabilizat într-o ploaie rece, constantă, un miliard de picături chinezeşti căzând toate odată… Geaca a rezistat binişor la apă, pantalonii de ploaie traşi peste pantaloni, la fel, însă ghetele s-au umplut mai rapid de apă ca Titanicul, iar mănuşile mele, care se udă repede şi se usucă greu mi-au înconjurat rapid mâinile cu un frigider portabil…

Aproape 200 de kilometri am dârdâit, din care vreo 75 în ploaie, iar restul în vântul care-mi bătea cu 120 la oră costumul ud… Însă mă mulţumeam să mă gândesc la duşul fierbinte şi la aspirina din camping şi totul era bine…

Am ajuns în camping, am întins cortul cu repeziciune şi nu am regretat. O altă rundă de ploaie a început. Dar de data asta e prea târziu pentru ea, sunt în haine uscate, încă mai dârdâi remanent şi m-am chircit în sacul de dormit.

E momentul să recapitulez câte ceva din problemele de pe drum:

1. Cutiile de metal sunt atroce. Una e strâmbă, se deschide greu şi se închide şi mai greu, dar lacătul iese uşor. Cealaltă se deschide ceva mai uşor, dar e un chin să-i scot lacătul din lăcaş. Mi-e groază de fiecare dată când trebuie să umblu în ele.

2. Mi-am pierdut, aşa cum am spus, pantalonii de ploaie, o pereche de ciorapi şi un alt ciorap, după care plânge perechea lui la mine în sac. În plus, mi-am uitat şi învelitoarea de laptop în Vuokatti.

3. Alarma e înfiorătoare. Porneşte când o apucă, iar de oprit merge doar dintr-o telecomandă. Celeilalte cred că s-a oxidat contactul de oprire, ceea ce o face inutilizabilă. Contemplez opţiunea de a o tăia cu briceagul şi de a o arunca într-un lac. Şi, slavă Domnului, în Finlanda sunt destule!

4. Încărcătorul de GPS nu stă în priza de brichetă. Trebuie să investighez o improvizaţie, ceva.

5. Mâncarea e foarte scumpă (am dat 5 euro pe un rahat de hot-dog cu un păhărel de cola, la 0.3 l). Nici gând să mănânc de la restaurant. Îmi cumpăr conserve de ton Tonikaata, supe Mama (un fel de Vifoane de la noi), iaurturi, banane, compot de ananas, mere, ceva ardei gras, de la S-Market-urile care-s peste tot lângă oraşe. Cu 10-15 euro trăiesc cam 2 zile.

5. Apa e scumpă, sub 1 euro pe 1.5 litri nu am găsit nimic. Din fericire, apa de la campinguri e buvabilă şi gratis, aşa că ţin cu dinţii de 2 sticle de plastic din Rusia… Venind vorba de apă, dacă în Rusia, pe căldurile alea, beam cam 4-5 litri de apă pe zi şi făceam pipi o singură dată pe zi, aici raportul e invers: abia dacă beau apă, dar fac de vreo 4-5 ori pe zi. E frig al dracului… Ce-o fi dincolo de Cercul Polar?

6. Benzina e 1.4-1.5 Euro litrul. Mai jos nu scade. Pun de unde apuc, nu fac mofturi la preţ. Benzinării: ABC, Shell, Neste Oil, Teboil, toate de calitate bună. Uneori poţi plăti la casă, dar cel mai adesea e totul automat. Pui banul înăuntru (trebuie să ai bani ficşi, că nu dă rest). Cardurile româneşti nu merg aici, decât dacă plăteşti la casă, şi uneori nici atunci. Aşa că e bine să ai Euro la tine de rezervă, de la bancomat.

6. Nici un suflet cu care să vorbesc. Zambesc, rad la tine, sunt amabili, dar cam atât. Ce-i drept, n-am pus niciun strop de lubrefiant social în gură de când am ajuns aici (preţul mă ajută foarte mult! e 9 euro o vodkă cu Sprite!)

7. Spăl rufele în camping. Uneori au detergent, alteori trebuie să aduci tu. E 2.5 euro taxa de folosire a maşinii de spălat. Instrucţiunile sunt doar în suomi, aşa că aleg ceva la plesneală, îmi fac o cruce cu limba şi dau Play. Până acum a mers sau doar mi-am parfumat rufele cu Ariel.

8. Netul e foarte, foarte rar. De aceea nu am apucat sa postez nimic atâtea zile. Aici, de unde postez (într-un camping din Rovaniemi), e 5 euro accesul la net wireless, dar după ce primeşti parola, îl poţi folosi cât vrei.

9. Mănuşile sunt foarte, foarte proaste de ploaie. În plus, cea stângă s-a rupt în două locuri, în podul palmei.

10. Încălţările sunt neadaptate la ploaia lungă şi nordică. Toate magazinele sunt închise. Noroc că am pungi de gunoi şi elastice 😉

Leave a comment ?

17 Comments.

  1. bai mie imi placu in finlanda mai tare decat tie, da se vede treaba ca eram inca in stadiul de musafir, nici macar turist asfat usca.. aaa.. mult!

  2. Nu cred ca o sa-ti vina amenzi din cauza radarelor, ca inca nu au interconectat ai nostri sistemele cu cele din UE, din cate stiu…

    Ia zic, nu apune soarele in Rovaniemi, nu?

    Ai grija la reni, sa nu dai peste vreunul cu motorul 😉

  3. Bine ca ti-am fost de ajutor 🙂
    vezi poate gasesti pe undeva ceva de genul http://www.amazon.com/Motorcycle-Rain-Covers-Sizes-through/dp/B0011646FW
    sunt foarte folositoare. daca nu iti aduc cu prima ocazie.
    btw, exista acelasi lucru si pentru manusi.
    Have fun!

  4. salutare am facut acest drum anu trecut la intoarcere spre casa nam sa pricep cum ai plecat frate la drum cun echipament de rahat daca teai udat ai puso sa mergi o zi intreaga ud e chin si va ploua mereu va fi frig benzina va fi si 1,6 max oriunde am mers stransul bagajelor nu mia luat mai mult de 15 minunte si fi sigur ca bagaje am avut pana la nordkapp vei fi singur pe drum tu si reni dar peisajul va fi de vis merita orice km adevarat e scump in norvegia vor incepe feryboturile limita scade si mai mult 80 max dar merita poate ajungi aici gerianger ,atlantic route ,e vis drum bun Pompi

  5. Orlando! Florina aici, remember me?
    Te-am adaugat la RSS feed la Google reader. Sunt cu tine, batrane!

  6. so, cat ai cheltuit pana acum?
    cate fonduri mai ai?
    incotro?

    “Nici un suflet cu care să vorbesc”
    Prin reducere la absurd, finlandezul care vazandu-te cu pungi de gunoi in picioare, prinse cu elastic, langa cutiile alea din Mad Max ar veni la tine si te-ar imbratisa spunandu-ti “bine ai venit frate”, ar putea numai sa vorbeasca romaneste. Si cum in mare majoritatea a cazurilor ti-ar cere si 2 euro dupa aia, si stiind din ipoteza ca in Finlanda se munceste, deci am demonstrat ca ipoteza e absurda! So obisnuieste-te cu singuratatea pe la nordici sau baga lubrifiant social :))

    Recomandare: cumpara-ti asap protectiile alea de ploaie pt maini si picioare. ca importanta le-as pune imediat dupa mancare si benzina!

  7. Pe mine m-a impresionat calatoria ta!
    Nu ma asteptam ca baiatul liric din vremurile Urban sa devina motociclistul dornic de aventura.

    Iti urez mult succes si sa cunosti oameni si locuri cat mai interesante. 😉

  8. bafta, bre, sa treci cu bine de cercul polar! 😉

    poza No. 2 din postul asta …priceless! in sfarsit, vedem de ce-a meritat excursia asta (sa o faci). pungi la ochi?! pfuaa! ar trebui sa te mandresti cu ele.

  9. chiar imi place postarea asta… super drum si sa te bucuri de excursie…

    cand o iei spre europa, da si tu un semn, in ce parte o iei, cum etc , poate ne mai nimerim pe traseul tau, un pat, un dus, o masa calda si buna..

    hai, drum bun

  10. Orlando, tot mai bine e sa aplatizezi curul pe o sa de motocicleta decat pe un scaun de birou corporatist. Enjoy the ride!

  11. man, sa nu uiti de presiune in roti, sa ti-o refaci din cand in cand!
    pe mine ma surprinde de fiecare data cand mi-o refac…parca merg cu alta motoreta!

  12. Алексей Бутурлиновка

    Привет Орландо.Слежу за твоим путешествием.Удачи и добра на дорогах.

  13. Привет, Алекс! Спасибо за ваш комментарий.

  14. jamal = orlando?

  15. Pentru cei curiosi: Orlando e ok, nu are nicio problema, a stat mai multe zile in Skarsvåg, unde din pacate netul e rar, adica lipseste cu desavarsire. In rest, din cate mi-a zis, nu-i lipseste nimic altceva.

  16. daca daca nu ii lipseste nimic, face ce face el mai bine, leneveste :))

  17. Citesc relatarile tale cu nesat inca de noaptea trecuta. M-a prin 6 dimineata cu ochii in blogul asta, cu cat ma apropii de ultimul post cu atat imi doresc mai mult sa mai fie altele. Seara mi-am petrecut-o citind aici la fel cum mi-am petrecut prima parte a zilei de lucru 😀 Drum bun in continuare! Asfalt uscat! Bafta!
    PS… cel putin tu stai departe de caldurile de la noi!

Leave a Comment


NOTE - You can use these HTML tags and attributes:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>