Hell´s inki

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

M-am trezit ieri dimineata cocosat de diaree si ametit de deshidratarea anala. Gazdele mele au vazut ca nu sunt in apele mele (la propriu!) si nu m-au lasat sa plec. Mi-au dat, in schimb, plante chinezesti si un fel de carbune dulceag, tot chinezesc. M-au indemnat sa nu mai mananc mancare proasta si mi-au zis ca mai pot ramane o noapte, daca vreau. Din jumate in jumate de ora, veneau la patul unde boleam si imi aduceau ceai si apa cu sare.

Malika a venit sa isi ia la revedere, zicandu-mi ca pleaca “in Dacia”. De fapt, pleaca la asa numitele, pe rusa, “dacha”, care-s un fel de case de vacanta la tara si tot rusul cu ceva minim de stare le are. Am ramas cu Dasha si mama lor. Dasha ma intreba cu sfiala daca nu o pot invata cateva cuvinte romanesti. Sigur, ce cuvinte? Pai, cum se zice la “I love you!” Dar nu va bucurati pentru mine, inca, era pentru iubitul ei. Pentru mine, a invatat doar “La revedere!” si “Drum bun!”. Am rugat-o sa-mi pazeasca bagajele, ne-am pozat si am plecat.

Din nou pe drum. Trebuie sa marturisesc ca opririle in orase ma enerveaza. Sunt prea multi oameni, trebuie sa devin turist, sa vizitez, sa ma orientez. Nu, mie imi place drumul, asfaltul si kilometrii. Vizitarea catedralelor o pot face si cand sunt batran. Imi promit, in gand, ca Helsinki va fi ultimul oras unde zabovesc mai mult de o zi. V-am spus de la inceput sa nu va asteptati la poze turistice de la mine si am de gand sa ma tin de cuvant.

Odata in sa, cu castile in ureche, singur cu mine si cu muzica mea, totul dispare. Nu mai sunt probleme, nici macar diareea nu mai indrazneste sa ma deranjeze. Adrenalina? Sigur ca da, un cretin cu o duba tocmai depaseste pe contrasens si nu intra la loc. Ii fac cu farurile, claxonez, ii fac semn ca e nebun, nimic. Aproape ca ma scoate in decor.

Ma apropii de Finlanda, drumul devine din ce in ce mai pustiu si mai frumos (intotdeauna inainte de o granita mi s-a intamplat asa). O benzinarie Lukoil, unde e coada de masini ca la noi pe vremea lui Ceausescu. Abia facusem 60 de km de la ultimul plin, decid sa nu opresc (si mama ce-am regretat asta in Finlanda, unde benzina e 1.5 euro pe litru!).

Ajung la granita, partea rusa. Scot calm pasaportul, inregistrarea vizei, migration card-ul. Femeia se uita la mine, lung. Ce-o fi? “Declaratziie!” Ok, scot pixul sa completez. Niet! “Declaratziie!” Ma prind ca la intrarea in Rusia trebuia sa completez o declaratie vamala, pe care sa o predau aici. Numai ca nu mi-a cerut nimeni sa completez asa ceva, ca de pierdut sigur n-am pierdut-o. Ii explic femeii ca am intrat prin Ucraina si ca aia la granita mi-au spus “pashli-pashli!”. Incepe sa rada si ma lasa sa plec.

La passport control, o grasa care m-a tinut acolo 10 minute. A luat pasaportul meu (d-ala biometric), s-a uitat la el, l-a bagat la ultraviolete, la infrarosii si la lupa. In tot timpul asta, se uita la mine cu o spranceana ridicata. Ce dracu o fi? “Problem? Eta biometric!” “Aaaa, biometric!” Sesam, deschide-te, am spus cuvantul magic si m-a lasat sa plec. O ultima incercare: vamesul. Ma intreaba: “Narcotichi?” Scutur viguros din cap, scuip a scarba, se rade si asta si gata, am scapat de incercarea ruseasca! La plecare le fac cu mana, imi fac si ei cu mana si-mi ureaza ceva gen drum bun, pe ruseste.

La granita cu Finlanda, am trecut ca prin branza. Pe bune, a durat un minut. Am oprit, m-am dat jos, am intrat intr-o cladire care arata ca terminalul unui aeroport (cu scannere de bagaje, marmura pe jos si punct de Passport Control). Mi-am scos pasaportul, l-am pus pe un scanner de pasaport, s-a deschis o poarta, m-am oprit, doua camere mi-au scanat moaca, s-au deschis si portile alea si am ramas naucit de cat de simplu a fost. Atat de naucit, ca a fost nevoie sa vina un politist d-acolo sa-mi spuna ca pot sa plec.

Uraaa, Finlanda! Las in urma o Rusie despre care mi s-au spus multe, toate rele si nici unele adevarate. Nici atat de socanta cum ma asteptam sa fie, aproape moderna (cel putin pe unde am fost). E nedrept sa-i spunem Rusiei “lumea necivilizata”. Las in urma un card de prieteni de toate soiurile, artisti si mafioti, oraseni si tarani, care au in comun faptul ca au o inima mare, si poate nimic mai mult. Da, totul e mare in Rusia: strazile, pamantul, setea lor de putere si de lux si… inima. Balshoi siertza.

Doar de cateva lucruri chiar ma bucur ca am scapat: de gropi si de Militie.

Primul contact cu Finlanda: un semn de circulatie cu “Atentie la animale!”, pe care se odihnea un… elk. Melcul meu trebuie sa fie atent la elci.

Apoi m-au frapat campurile, care-s toate ca din vederi. Nicio buruiana, iarba e taiata la milimetru. Nicio cladire paraginita. In mijlocul campului, un bolovan cu cativa copaci, parca pus acolo de un peisagist. Semnele cu limitarile de viteza sunt electronice (poate pentru a le putea schimba in functie de trafic?). Am mari probleme in a sta atent la drum, cu peisajul asta superb in jur, evidentiat si de faptul ca soarele apune (am plecat din Sankt Petersburg pe la ora 3 dupa masa, cam tarzior…)

Caut benzinarii, pentru ca Melcul se apropie de 200 de km de la ultima alimentare. Nici una la vedere. Ma prind, intr-un tarziu, ca astia nu au benzinariile pe autostrada, probabil din motive de siguranta. Ca sa alimentez, trebuie sa intru intr-un oras. Gasesc benzinaria, ma dau jos fericit ca nu trebuie sa mai platesc inainte, ca la rusi (pentru ca foarte multi alimentau si se carau, rusii cer banii inainte; poti pune benzina de o anumita suma, sau poti sa pui o anumita cantitate de benzina; exceptia o fac benzinariile cu om la pompa). Aici, insa, doar bagi cardul intr-un cititor de carduri, pui cat poftesti si-ti opresc ei banii si tot. Tare! Bag cardul, bag pinul… Pin incorect! Ok, mai incerc odata, stiu sigur ca asta e pin-ul. Pin incorect. E stupid, daca mai bag odata pinul, imi blocheaza cardul. Apas toate tastele, Cancel, 1, 2, 3, 4, apas tot ce se poate apasa, nimic. Cardul e prizonier. Vine un tip, apasa patru cifre la plesneala, cardul iese afara. Hait, mi-au blocat cardul. Nu-i nimic, oricum e ala cu bani putini.

Scot celalalt card, chem un finlandez sa ma ajute. Bag pinul, eroare. Ma trec transpiratiile, dau cancel, apas toate tastele, aceeasi poveste. Mai bag pinul odata, apoi bag patru cifre la plesneala, cardul iese. Injur cu voce tare (“sa-mi bag pula-n el de card si ma-sa si crucea si adineaurea si anafura masii!!!”), fara grija, pentru ca in finlandeza “pulla” inseamna pui. Am ambele carduri blocate, niciun euro in buzunar (doar ruble, hrivne, lei si dolari), n-am bezina decat pentru poate 100-150 de km, se face noapte, se lasa frigul. Pai sa nu-i bagi in pizda masii?

Ma uit mai bine, stateam la o pompa pe care scria “Automat”. Pe pompa de alaturi, scria “Cash”. Ma duc la femeia de la casa… Cer o ciocolatica (1.5 Euro), cea mai ieftina (!) chestie de acolo. Cer sa platesc cu cardul, ca sa verific daca merge (poate, poate…) Uraaa, plata acceptata! Niciodata nu am fost mai fericit sa mi se ia banii! Ma arunc la pompa, valvartej, fac plinul, platesc si plec, nu inainte de a mai blestema odata finladejii cu civilizatia lor cu tot.

E frig, ma imbrac cu geaca. La revedere, caldurilor! Mi-e frig la turloaie, dau sa imi pun pantalonii de ploaie. Ia-i de unde nu-s. Ii trec la pierderi, dar nu cu inima usoara… Va trebui sa-mi cumpar altii de pe drum, neaparat!

Ajung la Helsinki, umblu fara rost, cautand un bancomat. Uite unul, e langa supermarket, grozav, pot sa fac si niste cumparaturi! Numai ca in fata lui, un suflet tulburat de viata si – mai ales – de alcool, un soi de aurolac de la noi, urat mirositor, tatuat si cu un aspect foarte decazut, ma repereaza. Se apropie cutremurandu-se de mine, foreaza dupa o flegma prelung in adancul bojocilor, o arunca in palma si… vine spre mine si motor. Ce vrea sa faca? Sa dam noroc? Sa mi-o lipeasca abtibild pe parbriz, sa-mi aduc aminte de el? Din fericire, o femeie la fel de beata si desfacuta, il striga si ii schimba cursul. Scot banii cu viteza de la bancomat, shit, vine spre mine, e cea mai rapida echipare din istorie, pun contactul si… fug. Nu cred ca o sa mai fac eu cumparaturi…

Ajung, rupt de oboseala, nervi si stress la Rastila Camping. Ma arunc la receptie, aproape ca zambesc de fericire ca am ajuns, intreb de loc de cort si… nu au. Dar se vede ca aveti loc, uite corturile acolo, e ditamai spatiul! Nu, au o regula stricta, un anumit numar de corturi (fix) si doar in anumite locuri si cel putin 4 metri intre ele. Dar am diaree! Ne pare rau. Dar am condus 600 de kilometri! (de fapt, sunt doar 300-350, dar parca viata se simte altfel cand faci pe tine). Ne pare rau. Ei, futu-va crucea mamilor voastre si anafura si adineaurea de civilizatii curului… E momentul in care ma apuca un dor napraznic de Rusia, unde “ne intelegeam noi”.

Totusi, sunt draguti si suna la vreo 2-3 campinguri din apropiere. Fara noroc, toate se inchid sau s-au inchis deja. Imi spun ca “mai bine ma duc in padure”, in parcul lor national. Multumesc, pai chiar asta o sa si fac. Dar nu am voie oriunde, doar la campinguri. Ei, drace, eu stiam altfel. (Free people act, ceva de genul; iti da voie sa pui cortul oriunde, inclusiv pe proprietate privata, atata vreme cat e doar pentru o zi, e stil bivuac, nu faci foc cu lemne si alte cateva chestii de bun simt). Imi spun sa revin maine dimineata, ca mai pleaca lumea intre timp. Multumesc, asa voi face.

Pun GPS-ul pe un camping intr-o padure, relativ aproape, la 30 de minute de mers, doar pentru ca-mi place cum suna: Oittaa. Mioritic, adica. Dupa 40 de minute de ratacit prin frig clantanitor (daca stai pe loc, nu e chiar asa, dar daca te misti cu 100 la ora, te cam ia…), ajung la Oittaa barsana. Inchis.

Doar o bariera imi blocheaza calea spre corturi, dar am loc sa o ocolesc cu motorul. Cand sa o fac, iese un fel de skinhead tatuat care pazea locul. Il intreb de loc de pus cortul, nu se poate, e inchis. Dar se vad corturile acolo, aici chiar era pustiu, erau 2-3 corturi, as fi avut loc. Am card de camping? Nu, unde sa-l fac? La Rastila. Pai de la Rastila vin! Mergeti inapoi, faceti-va card si va primim. “Insir-te, margarite” de injuraturi! Intre timp, mai venise unul c-o rulota. Asta sta de vorba cu astalant, eu ma uit la el, in ideea ca poate ma va baga in seama. Dar “time slot”-ul meu se epuizase. Imi dreg vocea, nimic. Ii zic “excuse me”, nimic. Parca nu eram acolo!!!!

Intr-un final, ma baga in seama si il intreb daca pot campa LANGA tabara. Sigur, poftim. Dar e sigur? E. Ok, sanatate, nici n-am nevoie de mai mult. Ba da, am nevoie de o sticla de 2 litri de apa, pe care mi-o umple. In spatele meu, o familie de rusi care aveau aceleasi probleme ca mine.

Pun cortul, dar nu inainte sa ma invelesc in cele mai lungi haine pe care le aveam: suntem langa o apa si tantarii de aici n-au mai mancat de mult. Arunc totul de-a valma in cort, cu lumina stinsa si incep despachetatul. Imi fac o supa, la butelia de propan, complet fara gust. Ma bag in sacul de dormit si incerc sa adorm. Nu e chip: langa cort au tras niste tinerei, au deschis usile de la masina si au dat muzica la maxim. Ascult Radio Rock, cu ceva Metallica de pe ultimele albume si ma minunez: ce chestie, dom’le, la astia pana si manelistii asculta rock!

  1. presimteam ca o sa se intample ceva de genul asta… cu “prea civilizatii” astia 🙂

  2. Am pus melodia! 🙂

    Sper ca la asta te refereai. 😉

  3. salutare deacum incolo spre nordkapp ca inteleg ca intracolo o iei drumuri fara sfarsit reni peisaje de vis finlanda norway alta lume va fi frig te va ploua dar merita calatorie frumoasa POMPI

  4. am schimbat melodia. scuze, dar nu am inteles din prima la ce melodie te refereai.

    bafta la drum! 🙂

  5. salut teai speriat de civilizatie spre nordkapp vei fi singur civilizatia dispare vei mere sute de km singur te vei minuna cat de frumos e dar tu hotarasti acest drum nul faci in fiecare zi drum bun pompi

  6. “la astia pana si manelistii asculta rock!” o vorba foarte desteapta 😀

Leave a Comment


NOTE - You can use these HTML tags and attributes:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>