As good as it Getz

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

I love this city man but this city’s killing me
Sitting here in all this noise man I don’t get no peace
The cars below my street take me away piece by piece
Gonna leave everything I know gonna head out towards the sea
Gonna leave this city man, gonna head out towards the sea

Get miles away, get miles away

Dimineata ma trezeste glasul tunator al lui Alexei (are un timbru gros al vocii si o voce puternica), de-mi zdruncina toate visele. Tresar speriat si-mi aduc aminte (vag) ca cu o seara inainte ii spusesem sa ma trezeasca la ora 7 dimineata. Iura si Marina sunt deja in bucatarie, cu tricoul promis impaturit. Mananc celebra omleta ruseasca (oua cu rosii prajite in tigaie, yummy!), beau ceai si cafea si ma amuz de o cana in care erau pozitii sexuale ilustrate cu broaste.

Stam putin la vorba, apoi Marina si politistul sau rus pleaca. Ne imbratisam la plecare si (a cata oara deja?) am lacrimi in ochi (inca un orificiu prin care se scurge apa din corpul meu, na…) Raman cu Alexei, care se uita rabdator la mine cum postez aventurile pe net. Apoi vine si imi aduce o carte cu poezii, in care apare si el. “Paiet?” “Niet” si se inroseste. Inainte sa plec, imi canta la chitara o melodie in limba rusa. Desi stau in pat, sunt pe jos: nu mi-a mai cantat de mult timp cineva la chitara… (ultima oara a fost in Gara de Nord, cand niste oameni superbi mi-au cantat “Unchained Melody”). Apoi ma conduce la marginea satului si ne luam la revedere…

Parasind Buturlinovka

Drumul e lung si destul de plictisitor, dar am nevoie de autostrada ca sa ajung cat mai repede. Planul initial era sa ajung cat de aproape de Moscova pot si sa trag la un motel de pe marginea drumului, insa planul asta e pe cale sa se schimbe…

Ca sa rezist la un asemenea drum, imi gasesc mici distractii: anticiparea echipajelor de politie devine jocul meu preferat. Pana acum, sunt infailibil, dar stiu bine ca tocmai cand te infumurezi cineva de-acolo de sus iti da una peste bot de nu te vezi. Asa ca sunt vigilent.

Drumul e presarat cu indicatoare de kilometri… pana in orasul din care ai plecat. Din cand in cand, vad indicatoare spre Rostov-pe-Don, intai 360 de kilometri, apoi 428, apoi 620, apoi 750. Rad singur in casca, pentru ca-mi aduc aminte de bancul cu “Departe-i Clujul?” “Departe, departe, ca de-acolo venim!”. Departe-i Rostovul…

Un alt secret la drum lung: soferii de tir sunt prietenii mei (cel putin aia care nu au motor dotat cu afumatoare). Sunt mari, ceea ce inseamna ca nu franeaza brusc, au experienta, ceea ce inseamna ca anticipeaza traficul si ma apara de radare, de politie si de nebunii care depasesc la limita pe contrasens. Si din astia din urma sunt o gramada. Am observat ca si consumul e mai mic, probabil melcul intampina mai putina rezistenta la inaintare. Pe un drum bun, ma lipesc mai aproape de ei. Pe un drum cu gropi, las spatiu de manevra. O alta strategie: las toate masinile sa ma depaseasca, in afara de cele care rivalizeaza cu mine la melceala. Mai bine o fac controlat, decat sa ma trezesc ca tasneste pe langa mine si ma sperie. (am un deficit de atentie si daca nu-l vad in oglinzi la timp, ma sperii; asta nu-i tocmai un lucru bun).

Pun ochii pe o masina micuta, un Hyundai Getz al carui stil de mers mi se parea absolut relaxant. Fara depasiri in scurt, fara accelerari inutile, ecologic de-a dreptul. Intr-o prima faza, ma distreaza numele: Getz. In a doua faza, ma gandesc ca cunoaste drumul. Pun unul cu altul la un loc si decid sa iau masina asta ca reper in deplasarea spre Moscova, pentru ca mi-era clar ca intr-acolo se indreapta. Ma mai depaseste din cand in cand (respect viteza legala cu sfintenie, iar Getz-ul nu). Opreste la o benzinarie, opresc si eu. Era si timpul, nu ma mai dadusem jos de pe motor de 230 de kilometri. Melcul isi golise vezica prin teava de esapament, eu nu. Plecam cam in acelasi timp din benzinarie.

Mai incolo, int-o depasire, observ ca din Getz imi zambeste fata mai tanara. Continui sa ma tin dupa el si el dupa mine. Ajungem la un punct de control, in care masinile erau oprite aleator de politie. Fiind bara la bara, un sofer de camion ma invita s-o iau in fata lui si sa ma strecor printre masini. Parasesc Getz-ul cu regret. Si, uf, scap si de data asta de Politie.

Mai incolo, incetinesc la clasicul meu 90. Spre bucuria mea, masinuta de culoarea cafelei a calcat-o si m-a prins din urma. Sunt bucuros s-o vad din nou in oglinda retrovizoare. Moscova, 23 de kilometri. Iar soarele apune, ca un punct pe un i lung cat o autostrada.

Pe masura ce ne apropiem de Moscova, autostrada se largeste. Intai la 3 benzi, apoi la 4, apoi la 5. De unde pana acum era o oarecare ordine in trafic, acum dispare, facand loc nebuniei. Se merge stil racheta. Se taie de pe banda 1, pe banda 4, uneori fara semnal. Se baga in curul tau. Trailere imense zboara pe langa mine cu 120 la ora, lasand in urma turbulente si un calaret pe melc infricosat… De cateva ori, niste nebuni se baga intre mine si Getz, presandu-l. Ma enervez, ii depasesc si ma bag intre ei si masinuta maro, care-mi pune avariile de fiecare data, recunoscatoare.

Mica masinuta cu care s-a imprietenit melcul (“trasa drujba” – prieteni de autostrada), trage pe dreapta. E momentul unei scurte decizii: sa trag si eu dupa ea? Daca se interpreteaza gresit? Decid, totusi, sa ma opresc langa ea, fie ce-o fi. Din masina coboara Alina si fiica ei, Olynka. Ma intreaba “atcuda iedish” (unde merg?), le zic ca la Moscova. Le intreb de “gastinita”, scot o harta imensa si o intind pe capota fierbinte a masinutei. Masinile trec in zbor, sufland harta de colo-colo. Ma intreaba daca am un prieten la Moscova. Niet, nu am pe nimeni. Si pentru ele a fost momentul unei scurte decizii. Mi-au zis, in italiana (Alina stie ceva italiana) sa le urmaresc, pentru ca ma primesc la ele acasa.

Suntem deja in Moscova, dar pana la ele acasa trec zeci de kilometri. Orasul e IMENS, si imi dau seama de asta doar dupa centura, o vena vanoasa care da rusine capilarului nostru plin de gropi din jurul Bucurestiului. Benzina se apropie de sfarsit, iar drumul nu se mai termina. Cu disperare fac semne cu farurile, depasesc si arat spre rezervor. Ne oprim la o benzinarie si melcul e din nou fericit. Olynka imi face semn: “mai e putin”.

In sfarsit ajung, parchez motocicleta intr-o parcare pazita (50 de ruble). Las pe motor cortul, sacul de dormit, salteaua autogonflabila si trepiedul. Alina imi zice “non la rubato” si sa nu-mi fac griji. Arat ca un pom de Craciun intesat cu bagaje si primesc vestea cea buna: e ora 12 si liftul circula doar pana la ora 11 (!). Gafai, urc, trosnesc din toate incheieturile ca un vapor batran. Dar am ajuns la etajul 5 (de fapt, la noi e etajul 4, rusii nu au parter, incep numerotarea direct de la etajul 1). Vars toate hainele in hol si ma vars la dus, pentru ca mi-e o rusine groaznica sa nu put, dupa atata drum. Luam masa impreuna si aflu ca Alina nu e rusoaica, ci bielorusoaica. Ii spun ca vreau sa vad Kremlin-ul (unde sta gremlinul sef) si metroul. S-a saturat de amandoua, 7 ani de zile a avut biroul vizavi de Kremlin. Imi spune ca Moscova s-a schimbat, s-a modernizat si si-a pierdut stralucirea de alta data. Daca vreau sa vad Rusia profunda, sa ma duc intr-o localitate la 100 de kilometri de Moscova, unde voi vedea “Rusia Antica”. Poate o sa fac si asta.

Mai vorbim putin, apoi “spakoinai noci”. Spakoinai noci, Bucuresti! Azi am mers 800 de kilometri si tot bitumul vazut imi incleiaza pleoapele…

Leave a comment ?

14 Comments.

  1. Salutari mane,

    Citesc cu placere ce scrii tu p’aici 😀 Astept cu nerabdare urmatoarea povestioara (si salariul, sa ma tin de promisiunea cu plinul 🙂 )

    Numai bine!

  2. pune-ne si noua pooza cu rusiacele tale simpatice 🙂

  3. Bai uratule, ce-ai mancat cand erai mic de ai atata bafta? 😀
    Povestea ta imi aminteste de-un banc. Un tip intalneste o super MILF la o petrcere pe la vreo 50 de anisori dar inca se tine bine. In timp ce avea fantezii cu ea in minte prima i se indeplineste. Tipesa vine la el si-l intreaba: Ai incercat vreodata si cu mama si cu fiica in acelasi timp? TIpul zice Nu, dar in mintea lui deja incoltea o idee.
    Tipa revine: Atunci am sa te intreb daca ai vrea si daca raspunsul este da nu zice nimic, doar urmeaza-ma.
    Tipul intrigat o urmareste, intra dupa ea in casa, ea ii zambeste ghidus si striga:

    Mamaaaa!!! Am venit si am si pe cineva cu mineeeee!!! 😆

    Brava Broscoievici… tine-o inainte.

  4. Baai! Acum nu mai pot sa le las site-ul, sa se uite la el cu Google Translate! Huoooo!

  5. Bine, da-i remove si-l scriu in dulsili grai moldobinesc pi cari n-are ca sa-l prishiapa Transleitarul. :))

    Sau poate descoperi ca au simtul umorului. 😉

  6. Felicitari domnul, m-ai convins.
    Ai un subscriber nou.
    La multe aventuri cu zambete largi!

  7. Foarte frumos le zici. Mai baga melodii rusesti daca mai ai, ca se potrivesc 😉
    Bafta in continuare!

  8. Daca oral te exprimi ca si in scris hai si pe la mine si te gazduiesc cat vrei tu.. 😀 😀
    Bafta in continuare!

  9. Bafta mai departe!
    ti-am trimis un mic cadou pt melc via Paypal

  10. de oftica ca nu sunt si eu cu tine, te “urasc”! 😆 🙂
    ai grija de tine ca si altii au ajuns pana la maskva si apoi s-au impotmolit pe acolo; noroc ca e vara acum.
    daca pun mana pe tine fetele ?!

  11. Super tare sa vezi asa oameni primitori! 🙂

  12. Drumuri bune sa ai si fara incidente!
    Imi place stilul tau de povestitor.
    Baga-le la tiparnita cand vei avea posibilitatea.
    Succes in continuare!

    ps: la mai mare!!!

  13. Super tare povestea, zici ca e film, chiar ca ai o bafta de invidiat :).

Leave a Comment


NOTE - You can use these HTML tags and attributes:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>