Darth Voda

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Running against the wind
Playing the cards you get
Something is bound to give

There’s hope for the hopeless
There’s hope for the hopeless

Motelul la care stau miroase a hotel comunist de la Baile Herculane, dar macar imi pot pune capul pe o perna si melcul meu se odihneste linistit intr-o parcare pazita. Am o datorie de 40 de ruble la restaurantul motelului, unde am mancat aseara un snitel de porc (“svinina” era singurul cuvant pe care-l mai stiam despre mancare la ora la care sosisem) cu 10 bucatele de cartofi prajiti, fara sa exagerez. Eu i-am aratat femeii cele 300 de rublisoare pe care le aveam la mine, insa acolo pretul se calculeaza odata cu aducerea mancarii, nu inainte. Noroc ca m-am inteles cu dansa, ca ma si vedeam spaland farfurii intr-o bucatarie in care mirosea a ulei ars, miros care se raspandea nestingherit in tot localul.

Din fericire, peste drum de motel era ditamai centrul comercial, un mega-Mall (da, si astia le au cu mega-mall-urile), cu Mega (o marca proprie ruseasca), Auchan, IKEA (nici aici n-am scapat de ei) si un mega-magazin de electronicarai. Totul mega aici. Inauntru era un frig de mi-au inghetat mucii. Am scos bani de la bancomate succesive si cu 6000 de ruble in pozunar, lumea imi parea ceva mai relaxanta.

Nici nu facusera bine ochi, ca pitipoancele rusesti erau la datorie: mall-ul era plin-ochi de ele! Card imens la McDonald’s (inca mai e cineva fascinat de McShit?), la Springtime, la Subway. Daca nu-s in stare sa-si prajeasca un ou dimineata, imi inchipui ce gospodine vor fi cand vor fi mari. Dar tot eu imi raspund: poate nu va fi nevoie sa gateasca, he he.

Auchan-ul lor e imens, chiar si fata de al nostru. Si fiecare tip de produs are culoarul lui! La peste, de exemplu, erau doua culoare cu produse. Peste marinat de 100 de feluri, peste afumat de 100 de feluri, caracatita, scoici, tot ce vrei. Ca la noi, de fapt, doar ca la puterea a doua. Mi-am luat icre negre si icre rosii, de care nu mai mancasem niciodata. “Hai sa ma rasfat!”, m-am gandit eu.

Dupa ce m-am intors in camera si le-am gustat, mi-a venit sa vomit. Imi jur ca niciodata nu mai pun in gura oua de pesti.

Era ora 11 si eram linistit, cand la usa imi bate o camerista si ma anunta ca la 12 trebuie sa plec. Ok, mai am o ora, oricum nu vroiam sa stau atata. Aia imi face semn la ceas: acum! Fuck, aici e cu o ora inainte!!! Cand am pierdut atata timp!? E ora 12 si eu nu m-am suit inca in sa!

Ma sui in sa.

Sunt pe autostrada spre Moscova. Traficul e lejer, merg cu un 100 cinstit. Este ingrozitor de cald, transpir generos. Drumul arunca spre mine un aer incins, la vreo 50 de grade. Mi-e mai racoare cu geaca inchisa si cu viziera trasa, daca va puteti inchipui asa ceva. Opresc la o benzinarie, suntem insetati si eu si melcul. Arunc apa in mine, apa minerala fiarta, iar pe melc il adap cu benzina. Un copilas cu un rus de mana vine la motocicleta. “Handa?” “Da!” “Haraso!”. Nu ma lasa sa plec pana nu facem poze impreuna. Copilul e cat casca mea de motor de mare.

Copil cu rus in benzinarie

Dupa ce ies din benzinarie, autostrada se ingusteaza si dispare. Sunt pe un drum national si tot traficul de pe autostrada s-a mutat acolo. Se lucreaza, se transforma drumul in autostrada. Sunt zeci de kilometri de utilaje, oameni si pietris. E un praf infernal. Ne miscam bara la bara, cu 10 la ora. Tot timpul apar smecheri care o iau pe contrasens si depasesc coloana, fortandu-ne sa incetinim si mai mult. Rusia, cat de mult imi amintesti de acasa!

La fel cum sunt capetele de animal mort in deserturi, asa si aici: pe marginea drumurilor zac lesurile cauciucurilor explodate. Sunt zeci si ma tem pentru sanatatea incaltarilor melcului meu. Opresc din cand in cand pe dreapta infernului, sa beau apa fiarta. Degeaba: fiecare inghititura e aruncata imediat afara de o armata de pompagii invizibili si parca mi-e mai sete ca inainte.

Drumul se largeste la loc, bag un 120 la ora. E politie peste tot, am o tresarire cand ridica bastonul, dar de fiecare data e pentru cel din spatele meu. E fie asta, fie sunt deja dat in urmarire generala in toata Rusia.

Umbra motocicletei se lungeste pe drumul lung, semn ca se face seara. In zare, vechea poveste: nori grosi si fulgere pe masura. Un motel, apoi altul… Nu vreau sa dorm la motelurile alea, arata de parca capacele closetelor au dezvoltat o civilizatie herpetica. Continui spre Moscova.

Sunt rupt de oboseala, caut cu privirea un drum lateral care duce spre o padure. Planul e sa bag motocicleta in tufisuri, iar eu sa ma duc la vreo 50 de metri de ea, tot in tufisuri si sa pun cortul. Primii stropi de ploaie, nu mai e timp, trebuie sa ma opresc ACUM! Vad un drum lateral asfaltat, gandesc un “cum mi-o fi norocul!” si ma arunc pe el.

Nici nu merg 200 de metri prin pustie, ca vad doi motociclisti. Le fac semn cu mana sa se opreasca, ma opresc si eu. Sunt Alexandr si Timotei, au doua choppere suparate. Aleksandr e chelios si suparat, Timotei e inalt, lat si tatuat. Si suparat. Dar nu mi-e deloc frica de ei. Ii intreb de “gastinita” si fac semnul somnului. “Niet gastinita”. “Palatca?” (in mod ciudat, in rusa la cort se zice “palatca”; derogatoriu, poate?) “Nieeet! In Russia, is dangerous!!!” Imi fac semne spre hainele lor, sunt uzi leoarca. “Tsunami!” “Ai?” “Rain!!!! Be careful, trees on road!!!” Dau un telefon unui prieten, imi spun sa merg inainte 40 de kilometri pe drumul principal, ma va lua el de pe drum. Ii salut si plec, fericit.

Aleksandr, Vlad si calaretul pe melc

Drumul e lung si frumos, prin Rusia profunda. Babele stau la gard, ca la noi acasa. Miroase a ploaie, a lemn ars si a tara. S-a mai racorit si imi umplu plamanii cu aer. Sunt atent la drum, e asa cum au spus ei: pe aici a fost urgie. Copacii sunt rupti in doua, drumul e plin de ei. Crosetez printre frunze, craci si noroi.

Se implineste sorocul (in rusa, 40 inseamna “sorok”) de kilometri si nici urma de prietenul lor. Am gresit drumul, e clar. Ma indrept spre inima Rusiei, mi-e frica de povestile cu oameni care ataca blanzi calatori care stau la cort, dar nu am de ales. Dupa nici un kilometru, fericire: un far puternic si calauzitor, care-mi face cu ochiul din faza lunga! Fac si eu inapoi, bucuros!

Ma intampina Aleksei, tot pe un custom (Yamaha Dragstar) care incepe sa-mi vorbeasca in rusa. Curios, inteleg aproape tot ce-mi zice: cum ma cheama, de unde vin, chestii simple. Intoarce motorul si melcul, tusti, dupa el.

Ajungem in Buturlinov. E un sat, dar e tare, tare mare! Are biserici impunatoare si ditamai avionul de lupta, rusesc evident, transformat si el in monument. Statuia lui Lenin e si ea bine lustruita si cu flori proaspete in fata.

La Aleksei in curte ma intampina mama lui. Ca insetatii ce vin din desert, intind o mana tremuranda si cu un glas stins cer “Voda”. Apa e salcie si vine dintr-un filtru, dar beau cu – ei bine! – sete! Un pahar, apoi altul si apoi altul. Fac semn de spalat pe maini, ma duce la un dus in curte. Pe dinafara arata ca un WC de curte, dar ii lipseste nelipsita gaura. In locul ei, sunt scanduri. Aleksei da drumul la boiler in casa. Dusul are apa calda! Ma spal pe intuneric, pentru ca la dusul din curte nu e lumina. Cel mai tare dus pe care l-am facut vreodata!

Aleksei intinde masa si mai cheama doi prieteni, pe Iura si pe Marina. Masa se intinde, imbelsugat. “Naturalnii”, zice Aleksei. Bem bere (“pivo”). Prima oara in Rusia? “Da”, le zic. “Si prima oara in Buturlinov” Rad toti cu pofta.

Vine o sticla de vin. De fapt, nu e tocmai vin, pare a fi vermut si se bea la pahare mici. Pe langa tanin, cred ca are si un continut bogat de limba rusa, pentru ca ne intelegem perfect, desi ei nu stiu o boaba de engleza, iar eu “nimnoga pa ruski”. Suntem “drujba” (prieteni, in rusa).

Cetiri drujba (patru prieteni)

Ma intreaba “jenat?” Nu sunt jenat, dimpotriva. (“jenat”, in rusa, inseamna casatorit). Daca eram jenat, mai eram eu aici? “Jenata moi ne liubliu motortzicla”. Iura rade si arata spre Marina, care e jenata lui si care liubeste motocicletele.

Iura calareste un Ural custom, de 300 de kile. Ma sui pe el si abia il urnesc sa stau in sa. Iura mai este mecanic, sofer si… politist. Ma intreaba daca nu mi-e frica de politia ruseasca. “Niet” si fac semnul tremuratului de frica. Rade si rad si eu.

Calare pe Ural (Melcule, nu fi gelos, tot pe tine te iubesc!)

E noapte tarziu, iar Iura si Marina imi promit ca se vor intoarce dimineata (“siem ceas” – ora 7), sa isi ia din nou la revedere. Imi promit un tricou cu echipa de fotbal din Buturlinov. Sunt ametit, de drum, de somn, de “vino”, de fericire. Pleoapele cad cu un zgomot tacut.

  1. Super tare, tine-o tot asa!

  2. BRAVO BARBATE!

  3. Ba, le povestesti foarte bine! E o placere sa citesc ce scrii tu aici! Bafta in continuare la drum!

    Daca ai nevoie de ajutor la ceva, zi-mi. Eu sunt disponibil! :mrgreen:

  4. Calare pe melc | Lumea mea - pingback on %A, %e %B %Y at %H:%M
  5. Superb uralul (cel putin asa pare a fi).

    Bravo man! Drum bun. Sa dai accept la Paypal ca ti-am trimis de un plin.

    Drum bun si am sa urmaresc forumul! ๐Ÿ˜Ž

  6. Bravo, frumos povestit! Drum bun si sa nu ai parte de peripetii.
    Sper sa intalnesti peste tot oameni ca in Buturlinov.

    Astept continuarea! ๐Ÿ™‚

  7. Felicitari man! Desi calatoria e abia la inceput, abia astept sa o duci la final. Desi nu te cunosc decat de pe forum, nu scapi pana nu bem niste beri si nu spui niste povesti de pe drum. Bafta si drum bun!

Leave a Comment


NOTE - You can use these HTML tags and attributes:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Trackbacks and Pingbacks: