Propriul Dumnezeu!

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Reach out and touch faith
Your own Personal Jesus
Someone to hear your prayers
Someone who cares

M-am trezit cu greu a doua zi, dupa oboseala de peste zi. Dimineata m-am asezat cu Oleg langa motor si am incercat prin tot felul de metode implicand diverse parghii si ciocane sa indreptam furca. Fara succes, insa. M-am invartit ca un coi intr-o galeata o jumatate de zi. Ba pe net, cautand hosteluri in Mariupol. Ba prin oras, cumparand apa si mancare de la supermarket. Intr-un final, m-am retras la hotel: ma durea foarte tare o coasta si ma ustura pielea de la arsuri. Am aflat si cum functiona dusul: avea doua robinete, nu unul! Asa ca m-am rasfatat cu un dus. Eram din nou frumos mirositor! Dupa aia m-a doborat somnul si am dormit rasfatat pana la ora 4, cand am auzit trei batai in usa. Era camerista, care vroia sa vorbesc cu “devusca” de la receptie. Am mai luat o noapte, ca sa vad si eu ceva din Odessa.

(Acum, o scurta paranteza: imi cer scuze anticipat celor care se asteapta la cronici ale oraselor, unde se mananca mai bine si ce e de vazut. Habar nu am. Sunt un turist foarte prost. Nimeresc aproape mereu tarziu in orase, plec tarziu sa le vizitez, nu am harti, ghiduri, nimic. Merg la plesneala. D-aia habar n-am nimic despre niciun oras. Cine vrea sa afle asa ceva, sa consulte Lonely Planet. Multumesc.)

Am plecat “sa vad orasu'” cu Oleg si un spaniol cu multe nume (se stie ca spaniolii au foarte, foarte multe nume). Din motive de nepotrivire de destinatie, Oleg s-a intors la hotel (vroia sa mearga in alt loc, iar noi in altul, iar eu si mai in altul), iar eu am ramas cu spaniolul. Spaniolul. Mi-a dat “mal a la cabesa”. (nu stiu daca asa se zice, nu am vazut decat o telenovela in spaniola, Mala Mujer, atat).

Tipul avea 43 de ani, dar se tinea in forma, “fizic si psihic”. Nu manca prostii, avea grija la calorii, facea mult sport. Era prof de atelier in Spania (chiar, profii de atelier castiga asa de bine?). Si la 2-3 pasi repeta “ai-ai-ai!”. Motivul e unul simplu: femeile din Odessa.

Orasul e frumos, acolo unde e frumos, si urat in rest. Magazine multe, bulevarde spatioase. Mult verde. Pe bune, aveam impresia ca eram in Paris. Dar nu despre oras vreau sa vorbesc, ci despre femei. Femeile sunt cum era aurul descris plastic in “Ardealul”: prin praful drumurilor. Sunt femei in sus, femei in jos, femei in mijloc, femei in nord, femei in sud, femei in est si femei in vest. Si nu ca sunt frumoase, dar se si poarta sexos, nene! Fuste mai scurte nici la Dan Negru in emisiune nu am vazut! Carevasazica, femeile celea te trag tare de coarda sexualitatii si o fac sa sune. Dincolo de femei, nu e nimic, pentru ca nimic nu am vazut in rest, sa-mi fie cu iertare. Fond sonor: “mui guapa!!!”, “ai, cichitaaaa!”, “mui, mui bonita!”. Si pentru ca i-am zis ca inteleg spaniola, mai dadea drumul din cand in cand unor prelungi propozitii in spaniola, pe care nu le pricepeam.

Ideea lui de a vizita orasul era sa mergem la Mall. Ok, am fost, ca nu era sa ma despart de om, desi detest Mall-urile. Asta era imens. Pe bune. Am urcat la etajul 8 al mall-ului, m-am uitat in jos si am ametit. Doua motive: inaltimea si decolteurile (“tetas grandes”) care se vehiculau pe acolo. Apoi am coborat la parter, unde era o autoservire o mancare nesimtit de buna si cu preturi nesimtit de mici. Am bagat doua salate cu de toate, pentru ca am nevoie de vitamine. M-am intors la hotel stors de vlaga si creierit de cap de spaniol. Urata natie! Mi-am luat angajamentul sa nu ma mai insotesc cu nimeni cand vizitez.

A doua zi de dimineata, ma scol eroic la 6 si imi aman alarma pana la 7. Apoi pana la 7:30. La 8, ies din camera, cobor bagajele toate (si Doamne, cate sunt!) si daca tot era motorul pe cricul central, dau sa ung lantul, asa cum m-au invatat niste baieti de gasca de la ultimul service pe care l-am vizitat. Incerc sa scot benzina din rezervor, sa spal lantul. Gura mi se umple de benzina, imi vine sa vomit, scuip, blestem, mai blestem odata si iar scuip. Mai incerc odata. Ma pis pe ea de benzina. Ok, il dau cu spray cu teflon, fara benzina. Pornesc motorul, bag a-ntaia… Melcul incepe sa treoscane, sa blencane, sa dea in nas. Roata din spate nu se mai misca. Baga-mi-as picioarele!!! Deconectez frana spate, suspectez sabotii… Din nou, aceleasi probleme. Desfac capacul de la pinion, crezand ca e de la jeg. E jeg, dar nimic ingrijorator. Mai, ce sa fie? E deja 9, urlu si blestem, bag si scot. Il sun pe baiatul de la service si-i spun simptomele. E de la lant, zice. Sa-l curat cu benzina, sa-l dau cu teflon. Iar benzina in gura? Nu, multumesc. Scot periuta de dinti, litrul de ulei 80W90 si dau la perie. Melcul incepe sa toarca lin. Sa-l fut de teflon. De-acum inainte fac old-style, asa cum stiu, fara noutati!

E 10, ma sui pe motor, las in urma Odessa. Trec printr-o zona superba, de campie cu conifere. Ma opresc sa fac si cateva poze. E politie peste tot, cred ca am lasat vreo 10 echipaje in urma, dar fara succes. La viteza mea de 80-90, zbor sub radarul lor. Deja i-am invatat: sunt pe langa localitati, pe langa benzinarii si prin zone cu limitari mai ciudate (70, de unde pana atunci fusese 90-ul lor clasic).

Langa Melitopol, in padurea de conifere

GPS-ul ma anunta 90 de km pana la Melitopol. Ok, deci plictiseala GPS-tica. Scot MP3 playerul si bag muzica la singura casca buna. Cant ca nebunul, in casca. E frumos, nu mi-e foame, nu mi-e sete, nu mi-e dor de codrul verde. Copiii imi fac cu mana. Motociclistii imi fac cu mana. Fetele imi fac cu mana. Parafrazand reclama cu “Beer. Helping ugly women having sex since 1876”, pot sa spun doar atat: Helmets. Helping ugly motorcyclers being waved at since 1900. Numai polististii nu-mi fac cu mana, dar cumva pot sa traiesc cu asta.

Melitopol. Dumnezeule! Imediat dupa bariera, orasul ma intampina cu bratele deschise, sub forma unor gropi ENORME. Nu exagerez, am luat o groapa de 30-40 cm adancime, si cat juma de motocicleta de lata si lunga. Am simtit ca ma rup in doua, stomacul mi-a venit in gat, respiratia mi s-a oprit, am avut timp sa exclam un “Sa-mi bag…” si atat. Nu-i timp pentru cazut, insa. Dupa asta, urmeaza alta, si apoi alta, si apoi alta. Reni, mi-e dor de gropile tale! Administratia Drumurilor Ucrainiene, Administratia Drumurilor Ucrainiene, de ce m-ai parasit!?

Trec prin calvar, opresc sa-mi trag sufletul la un restaurant, infulec ceva (compot, snitel, salata si suc de mere) si o sterg spre Mariupol. Ies din oras, bucuros c-am scapat de el. Dar orasul nu ma lasa sa plec. Motorul moare usurel, iar eu ma scurg spre marginea drumului. Stiu ce e asta, stau linistit: am ramas fara benzina. Dau pe rezerva, ambalez motorul. NIMIC! Inca odata, acelasi nimic. Pana prostului! De ce ma-sa nu merge rezerva? E clar, robinetul e dus.

Ii fac semne disperate unei babusti pe un scuter. Babusca imi zambeste si imi intoarce fluturarea de mana si merge mai departe. Nu pot sa imping un motor de 300 de kile (poate), trebuie sa o rezolv altfel. Imi blestem ideea de a nu lua o canistra de rezerva, dar ma linistesc repede: unde s-o mai pun si p-aia? Pe drum, trece un baiat cu un motor chinezesco-rusesc, model incert. Imi impreunez mainile, fac semnul de oprire, apoi arat spre rezervor. Se opreste! Dumnezeule, exista un Dumnezeu al drumetului singuratic! Intr-o rusa aproximativa (sau mai degraba esperanto), ii zic “niet benzin. Pajalsta, daite benzin!”. Ii golesc o sticla de apa, si ii zic sa se duca la o benzinarie. “Niet butelca, canistra!” zice. “Butelca benzin!!! Butelca benzin!” ii zic cu disperare. Niet. Face semnul suptului. N-o iau ca o injuratura, stiu ce vrea: furtunasul de benzina. Ma duc la bagaje, il scot. Se lumineaza la fata, ia “butelca” si o pune sub rezervorul lui, dupa ce scoate un furtunas. Pune gura la rezervor (“buouchon la buson”, gandesc), sufla in el, iese bezina cu putere, dar nu prea. Pune furtunul la fundul rezervorului. Aoleu, iar sa sug benzina? Niet, trage el. Dar inainte imi cere 20 de grivne. Ii dau, ca sunt disperat. Imi pune un litru de benzina in sticla, o iau fericit, imi vine sa-l pup, dar ma abtin. Torn in rezervor, dau la cheie, o ia! Sunt fericit.

Bezinaria era doar la 50 de metri. Si omul mi-a zis ceva cu “piat ceva metri”, dar nu l-am crezut. Nu am incredere in rusa mea. Chem pompagiul, ii zic “Full”, ala “a?”, fac semnul de plin (satul pana la gat). “Aaa!” Imi face plinul, ma duc, ma rog sa platesc cu cardul, merge cardul!!! Drumul de Mariupol era in spate, am trecut de el, e linie continua, mai sta si Politia acolo. Trebuie sa mai merg nustiu cati kilometri si apoi sa ma intorc. Dau de un drum secundar si o linie intrerupta, ma intorc si ma intampina cel mai frumos curcubeu din lume, pe cel mai gri fond pe care vi-l puteti inchipui. “There’s a shitstorm coming”, imi zic. Dar e departe.

Fac la dreapta, spre Berdiansk (localitate intermediara pe drumul spre Mariupol). In zare, curcubeul. Langa curcubeu, se dezlantuie cateva fulgere. Rahat, eu chiar inspre norul ala ma indrept! Trag motorul pe dreapta. Imi pun pantalonii marode ploaie, pun un plastic peste bagaje (sunt oricum waterproof, dar mai bine sa fiu eu sigur), incep cateva picaturi razlete, apoi din ce in ce mai tare. Fulgerele se dezlantuie, tunetele, tot tacamul. God is a DJ.

Langa mine, se opreste un motociclist. Imi zice ceva in rusa. “Ne ponemaiu”. “Come to me, to my house”. Imi arata cu mana o casa (aflata in satul Sadove, cum aveam sa aflu mai tarziu). Ma duc cu el, lasand in urma orice neincredere in oameni. Intru intr-o curte, bag motorul intr-un garaj, intru in casa. In urma mea, diluviu. Noe ar fi fost mandru.

In casa, e Iura, mama lui si sora lui mai mica (Masha). Pana sa zic “spasiba”, masa e plina: salam, o branza ciudata, ceai si rosii din gradina. Apoi, felul doi: ardei umpluti. Apoi il intreb daca pot sa-mi spal tricoul la el. Zice sa mi-l dau jos, vede vanataia de pe mine, se intoarce cu iod. Plin de speranta, intreb: “Internet?” “Sure, sure”. E totul cum trebuie. Fac un dus. Afara se aud greierii, inauntru se aude centrifuga masinii de spalat. Da, exista un Dumnezeu al calaretului singuratic. Daca betivii il au pe-al lor, si eu il am pe-al meu.

  1. Ba, esti pe langa Yalta, da o raita scurta si fa 2 poze si pe acolo!

  2. Bogdan (belbody)

    Frumos povestesti man, citesc in fiecare seara.
    Si eu am avut tot felul de aventuri cu motocicleta si mereu am descoperit oameni deosebiti peste tot care te ajuta neconditionat.
    Multa bafta in continuare!

  3. Nu cred ca e indicat sa speli lantul cu benzina, pentru ca ataca o-ringurile. Lantul se spala cu motorina.

  4. servus again Calistrate (Hogas) ๐Ÿ˜‰ … sambata, si in general in week-end-uri faci pauza de deplasare si faci vizite locale sau cum?

  5. @chiras: Nu cred ca stie ce zi a saptamanii este. O sa descopere maine cand o sa fie toate supermarketurile inchise :))

  6. bravo man! bine ca ai plecat! Baga distractie la maxim! Sa ai asfalt bun si zile senine in fata!

  7. Calare pe melc | Lumea mea - pingback on %A, %e %B %Y at %H:%M
  8. it was very interesting to read calarepemelc.ro
    I want to quote your post in my blog. It can?
    And you et an account on Twitter?

  9. Of course you can. And I dont have an account on twitter ๐Ÿ™‚

Leave a Comment


NOTE - You can use these HTML tags and attributes:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Trackbacks and Pingbacks: